Problema gestionării animalelor fără stăpân sau violenţa împotriva animalelor este deja bine cunoscută în România. Primul semnal de alarmă serios a fost în 2013, când un copil a fost omorât de maidanezi pe străzile Bucureştiului. În momentul acela erau peste 60.000 de maidanezi pe străzile capitalei. De atunci autorităţile au început să se implice, însă a fost doar pentru a mai linişti din publicul furios care nu era deloc mulţumit de situaţie. În prezent, problema persistă şi în alte oraşe din România, precum Râmnicu Vâlcea. Într-un interviu acordat exclusiv pentru cititorii noştri am discutat cu preşedintele Asociaţiei „A doua şansă Râmnicu Vâlcea”, care ne-a prezentat problema locală din perspectiva cuiva care lucrează împreună cu alţi oameni pentru bunăstarea animalelor din oraş, dar şi din judeţ. 

Impact REAL: Cu ce se ocupă Asociaţia de Protecţie a Animalelor „A Doua Şansă”, din Râmnicu Vâlcea?

Iulian PUICAN: Obiectivul nostru este de a construi o lume mai bună pentru animale, iar pentru a atinge acest obiectiv încercăm să-i facem pe oameni să înţeleagă importanţa animalelor în viaţa noastră. Agresiunea faţă de animale poate fi considerată un indicator de evoluţie pentru societate, deoarece agresorii se îndreaptă prima data împotriva celor mai vulnerabili (animale, copii, femei, indivizi care nu se pot apăra). Aşadar, pentru a avea o lume mai bună pentru animale trebuie să construim o lume mai bună pentru oameni, să evoluăm, să fim cu toţii mai buni, altfel noţiuni precum etică, moralitate sau compasiune devin noţiuni abstracte, care nu pot fi impuse prin lege.

Impact REAL: Ce fel de acţiuni organizaţi în cadrul asociaţiei?

Iulian PUICAN: Am observat că, de cele mai multe ori, cei care activează în protecţia animalelor sunt asimilaţi unor indivizi care culeg animale de pe stradă, dar nu este deloc aşa. Animalele pe care le vedeţi pe stradă, fie că sunt abandonate, rănite sau în căutare de hrană sunt doar efectul unei societăţi cu probleme. În mod normal aceste situaţii nu ar trebui să existe. Statul are obligaţia de a oferi un mediu sănătos pentru cetăţenii săi, dar nu poţi vorbi de un mediu sănătos atâta timp cât eşti expus zilnic la suferinţa animalelor, la violenţă, la agresivitate. Din acest motiv România este văzută ca un exportator de violenţă, ca o ţară cu cetăţeni abrutizaţi de această expunere repetată la violenţă. Nu sunt puţine cazurile (şi avem şi în Râmnic exemple) de copii agresaţi de hingheri, deoarece au intervenit pentru a salva căţeii cu care se jucau din laţurile acestora. Cum poţi să îi explici unui copil că este normal ca prietenul lui de joaca să fie târât în lanţ şi dus la moarte? Ce fel de om ne aşteptăm să devină acel copil, căruia îi spunem că acest lucru este un fapt social acceptat? Ce fel de societate construim? Acestea sunt rădăcinile problemei şi pe aceste aspecte se concentrează acţiunile noastre.

Impact REAL: Cât de activi sunt voluntarii în cadrul asociaţiei dumneavoastră?

Iulian PUICAN: În marea majoritate, cei care ajung să facă voluntariat la asociaţia noastră caută o validare a ceea ce simt în interiorul lor. Rolul nostru nu este de a le aloca sarcini şi de a-i ţine captivi în acţiunile noastre, ci de a-i îndruma pe propriul drum, astfel ca fiecare dintre ei să devină un soldat în lupta pentru drepturile animalelor. Sunt câţiva care au urmat cariera de medic veterinar, alţii probabil vor deveni jurişti, ingineri sau vor profesa în domenii diverse, dar fiecare a învăţat că nu este nici o ruşine să hrăneşti un animal flămând, să îi oferi adăpost sau îngrijire atunci când are nevoie, iar ei, la rândul lor, vor transmite mai departe aceste valori. Acesta este motivul pentru care un voluntar nu va putea fi niciodată înlocuit cu un angajat.

Impact REAL:  Există persoane publice din diverse administraţii care vă susţin cauza?

Iulian PUICAN: Există, dar aş prefera să nu dau nume, cu atât mai mult cu cât avem instituţii în care au circulat ameninţări la adresa celor care au „pactizat cu ONG-urile”. Pot să vă dau însă câteva exemple de mari personalităţi care au susţinut această cauză. De exemplu preşedinte de onoare al „Societăţii pentru protecţiunea animalelor”, fondată în 1904, era Principesa Maria. Pe Brâncuşi sau Enescu îi puteţi numi de asemenea susţinători ai cauzei animalelor, dar şi personalităţi contemporane implicate activ în lupta pentru drepturile animalelor, cum sunt actorii  Florin Piersic, Cornel Constantiniu, Andrei Duban, Eugen Cristea, Iurie Darie, Camelia Zorlescu, Mitică Popescu, Oana Pelea sau muzicienii Gheorghe Zamfir, Mirabela Dauer, Mihai Constantinescu, Mihai Traistariu, Doru Tufiş, Irina Loghin, Laurenţiu Cazan, care sunt membri de onoare ai Federaţiei Pentru Protecţia Animalelor şi Mediului. Din experienţă am observat că există două feluri de oameni, cei care constată că ceva este strâmb şi îl îndreaptă şi cei care aşteaptă să o facă alţii, iar asta se aplică pe toate palierele, nu doar în ceea ce ţine de animale. Dacă un om face parte din prima categorie, atunci decizia de a se implica este deja luată.

Impact REAL: Ce părere aveţi despre acţiunile de protecţie a animalelor demarate de autorităţile din Râmnicu Vâlcea?

Iulian PUICAN: Daca există, eu nu am auzit de ele. Ştiu în schimb multe obligaţii legale, pe care le au şi nu le îndeplinesc. De exemplu, Consiliul Judeţean Vâlcea avea obligaţia de a construi un adăpost pentru animale, pentru care a fost emis un ordin de plasare în adăpost de către cei de la Biroul Pentru Protecţia Animalelor din cadrul IPJ. Demersurile s-au rezumat la încercarea de concesionare a acestor servicii. La adăpostul Feţeni, gestionat de Primăria Râmnicu Vâlcea, de exemplu, câinii sunt eutanasiaţi pentru faptul că au depăşit cele 14 zile în care nu au fost adoptaţi. Practic nu au avut această şansă deoarece nu au fost promovaţi nicăieri, aşa cum cere legea. Mai mult decât atât, există o decizie a CCR care statuează eutanasia ca ultimă soluţie, numai după ce toate celelalte etape au fost parcurse, ceea ce face ca lipsa promovării adopţiei să pună în ilegalitate decizia eutanasierii şi toate costurile care decurg de aici şi care ar fi fost evitate dacă animalul ar fi fost adoptat (eutanasie, neutralizare cadavre, etc.). Deci, ca să putem vorbi despre protecţia animalelor haideţi să vedem mai întâi cerinţele minime impuse de lege şi să le respectam pe acestea, pentru că, încălcând legea călcăm în picioare atât drepturile animalelor, cât şi pe cele ale oamenilor.

Impact REAL: Se implică suficient Consiliul Judeţean Vâlcea pentru ocrotirea animalelor din judeţ?

Iulian PUICAN: Desigur, vă pot da câteva exemple unde lucrurile merg într-un sens constructiv, cum este la Consiliul Judeţean Ilfov sau Consiliul Judeţean Giurgiu. Din păcate Vâlcea nu se numără printre cazurile care pot fi date ca exemplu bun, ba dimpotrivă. Vedeţi implicarea de la Giurgiu sau Ilfov, acolo unde se derulează campanii door-to-door de informare a cetăţenilor, campanii de sterilizare şi microcipare a animalelor cu proprietar subvenţionate şi multe alte lucruri. Atunci când cei de la Ilfov şi Giurgiu au cerut amendarea legislaţiei, astfel încât să permită subvenţionarea sterilizării pentru câinii cu proprietar la nivel de judeţ, nu doar de UAT, răspunsul primit de la CJ Vâlcea a fost că se opun, deoarece bugetul este angrenat în alte proiecte, deşi măsura viza permisiunea, nu obligaţia. Ne-am bucura ca Prefectura să acţioneze în Contencios măcar hotărârile de consiliu abuzive pentru care avem precedent şi să nu mai trebuiască să ne judecam noi pentru a o anula pe fiecare în parte, dar, din păcate, nici până acum acest lucru nu se întâmplă. Există sentinţe care anulează acte administrative, care nici până acum nu sunt implementate, iar reacţia garantului respectării legii în teritoriu este nulă. Aceste costuri se adună şi va veni momentul când nu le vom mai putea gestiona şi va trebui să chemăm în garanţie pe cei care, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu ne-au cauzat acest prejudiciu.

Impact REAL: Ce reglementări ar fi necesare la Râmnicu Vâlcea pentru a micşora cazurile de abuz faţă de animale?

Iulian PUICAN: În primul rând consolidarea prevederilor legale. Avem lege din 2013 care prevede obligaţia sterilizării, microcipării şi înregistrării câinilor cu proprietar, prevedere care, odată aplicată, ar reduce până la dispariţie fenomenul de abandon şi practic numărul animalelor din stradă. Am rămas surprins să îl aud pe secretarul primăriei municipiului, în şedinţa de Consiliu Local, susţinând că nu are la dispoziţie un mecanism legal, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre de consiliu vizată spre legalitate chiar de dumnealui, care dă atribuţii de control pe acest domeniu Poliţiei Locale. În plus există multe decizii care se pot lua la nivel de UAT şi care duc la un climat de siguranţă atât pentru oameni cât şi pentru animale, dar se pare că priorităţile sunt altele. Noi am întrebat câte controale s-au făcut, câte sancţiuni s-au dat, dar răspunsul primit a fost unul evaziv, fără date concrete. Dacă nu ai capacitatea de a rezolva problemele pleci acasă şi laşi pe cineva care are. Oamenii au aşteptări, şi este normal să fie aşa.

Impact REAL: Care este implicarea administraţiei locale a Râmnicului în protecţia animalelor din ultimii ani?

Iulian PUICAN: Există o legendă urbană care spune că a fost o vreme când Mircia Gutău era în contact direct cu nevoile animalelor şi anume că plimba câinele lui Vasile Gorun prin parc. Pot să confirm că Vasile Gorun avea grijă de animale, îmi amintesc că făcuse chiar o cuşcă în scara blocului pentru „câinele blocului”, dar pe dl. Gutău nu îmi amintesc să îl fi întâlnit prin parc, aşa că nu pot să vă confirm legenda. Din păcate este singura situaţie cu aspect pozitiv care îmi vine în minte privind atitudinea domnului Gutau faţă de animale.

Impact REAL: Cum se pot implica şi oamenii de rând în lupta contra abuzurilor faţă de animale?

Iulian PUICAN: Oamenii trebuie să înveţe să îşi ceară drepturile. Trebuie să înveţe să nu se mai lase călcaţi în picioare. Trebuie să conştientizeze că cei care administrează oraşul sau judeţul sunt în slujba lor, şi nu invers. Nu putem vorbi de drepturile animalelor fără a lua în considerare drepturile oamenilor. Atunci când vom învăţa să ne ridicăm pentru drepturile noastre, atunci vor fi respectate şi drepturile animalelor noastre. Atunci când nivelul de bunăstare va fi unul decent, atunci când standardul de educaţie va creşte, atunci când grija de mâine nu ne va mai ocupa tot timpul sunt convins că şi animalele o vor duce mai bine. Deci sfatul meu este: aveţi grijă să vă fie bine, ca să puteţi face bine. Iar pentru asta trebuie să ne implicăm în actul decizional. Trebuie să ne învingem sila şi să acţionăm prin singurul mecanism democratic pe care îl avem la dispoziţie: implicarea politică. Plecând de la această concluzie a fost o majoritate în actualul Consiliu Local care s-a angajat să susţină proiectele noastre pentru animale prin semnarea protocolului de colaborare #pactulpentruanimale. Cu toate acestea simt că este nevoie de mai mult, de aceea, „A DOUA ŞANSĂ” este ACUM şi pentru oameni. Dar asta intră la subiectul „proiecte pentru viitor”.