Genocidul asupra unui stat suveran şi independent care nu a agresat în nici un fel Federaţia Rusă este un gest incalificabil, dar este în continuare privit cu ochi duioşi de statele occidentale, dar şi de Statele Unite. După această noapte vom şti exact dacă Ucraina va mai exista pe hartă ca stat suveran, sau va fi anexată deja Federaţiei Ruse.
Civilii şi militarii rămaşi încă pe baricade la Kiev sunt o surpriză nu doar pentru Vladimir Putin şi orgoliul său nemăsurat de a deţine controlul asupra acestei părţi de lume, cu sunt un scut de protecţie pentru Republica Moldova şi pentru toate statele aflate la graniţa estică a limitei NATO şi UE.

De asemenea, gesturile puţin teatrale ale preşedintelui Ucarinei, Volodimir Zelenski le-a dat curaj militarilor ucrainieni şi continue apărarea, chiar dacă, cel mai probabil, este oi chestiune de ore, poate chiar de zile până când Kievul va cădea, mai mult sau mai puţin dărâmat, în mâinile ruşilor. Timpul şi modul cu rezistă în continuare ucrainienii, în ciuda şanselor mici de reuşită este însă esenţial în limitarea ambiţiei nemăsurate de expansiune a „ţarului” modern Putin. Ruşii au cucerit deja câteva obiective strategice foarte importante din Ucraina, şi urmează probabil să pună mâna şi pe altele. Împreună cu posibilitatea de ieşire la mare şi acapararea unor arme foarte periculoase şi controlul spaţiului aerian ucrainean, federaţia Rusă se va extinde, în următoarele săptămâni, cel mai probabil până la graniţa cu Moldova, următoarea sa ţintă.

Ceea ce a surprins pe toată lumea a fost în primul rând atitudinea lui Zelenski, dar mai ales cea a opiniei publice. Faptul că şi în Rusia au existat proteste, în ciuda ameninţării cu închisoarea puse în aplicare de regimul dictatorial Putin este un semn clar că deciziile ţarului, prin care milioane de oameni sunt asum puţin în situaţia de a-şi părăsi casele pentru a pleca în Occident, de frica bombardamentelor este un semnal clar că s-a întrecut limita.

De ce suferă ucrainienii? Nu doar din cauza lui Putin şi a atitudinii sale, ci şi din cauza lipsei de reacţie din partea jucătorilor importanţi de pe piaţa mondială de armament nuclear. De ce se uită duios Statele Unite ale Americii sau China la bombardamentele din Ucraina fără a lua măsuri concrete? Este simplu: pentru că fiecare dintre marile puteri are interese foarte mari de a controla ţări considerate mai puţin civilizate, dar numai bune pentru a livra muncitori necalificaţi şi a fi carne de tun la nevoie, de dragul consumării armamentului produs în statele civilizate. Americanii vor să procedeze şi ei în acelaşi fel cu Coreea de Nord, iar Chinezii se uită şi ei cu jind la teritoriul Taiwanului de astăzi. Toate aceste state riscă să dispară de pe hartă la fel ca şi Ucraina, de data aceasta sub ochii îngăduitori ai Rusiei.

Deşi nu este şi nici nu poate fi, deocamdată, o ţintă directă, România este totuşi periculoasă pentru Vladimir Putin, care vrea neapărat să distrugă scutul antirachetă de la Deveselu, şi cel mai probabil va face acest lucru imediat ce îşi va asigura controlul asupra Ucrainei. Republica Moldova este, însă, viată direct, şi îşi poate pierde suveranitatea într-un timp record, în cazul în care nu se iau măsuri foarte rapide pentru dizolvarea Parlamentului şi unirea cu România. Chiar şi aşa, timpul este esenţial, fiind puţin probabil că politicienii moldoveni vor fi dispuşi să renunţe la scaunele lor călduţe din patriotism, iar când se vor trezi va fi probabil prea târziu.