Kievul a rezistat sub asediul lui Vladimir Putin, iar din acest moment Ucraina are şanse în plus să devină acea ţară mică şi nepregătită militar, dar cu oameni suficient de hotărâţi pentru a opri un prădător militar periculos. Întreaga siguranţă a Europei a fost pusă în aceste zile în mâinile ucrainenilor, iar ei au dovedit că se poate. Primele zile ale acestui război au fost cruciale pentru psihologia conflictului, iar gesturile mici, dar hotărâte ale populaţiei civile şi ale preşedintelui Volodimir Zelenski pot face diferenţa. Într-un război care nu mai durează trei zile, ci poate 10 -12 luni, posibilităţile armatei ruse de a cuceri teritoriile vizate scad tot mai mult. 

Asistăm pentru prima dată la un război televizat, căruia în mod sigur Vladimir Putin nu era pregătit să îi facă faţă. Un posibil Al Treilea Război Mondial va fi cu siguranţă mult diferit faţă de primele două, tocmai pentru că întreaga omenire are acum posibilitatea de a vedea acei copii plimbaţi de mamele lor sute sau mii de kilometri, fără mâncare sau apă, pentru a fi feriţi din calea tacurilor şi exploziilor ruseşti. Asemenea scene au existat şi în celelalte conflicte, dar ele nu au putut fi transmise în timp real în întreaga lume, aşa cum se întâmplă acum. Pe de altă parte, primele zile de război au însemnat prăbuşirea aşteptărilor lui Putin, care intenţiona să cucerească Ucraina în mod rapid, şi să îşi umfle apoi muşchii în faţa ţărilor NATO. Previziunile s-au schimbat radical, iar soldaţii ruşi au în acest moment mult mai puţine şanse de reuşită într-un război lent, în care vor trebui să cucerească metru cu metru oraşele mari ale Ucrainei.

În ciuda aparenţelor nu asistăm la un război clasic, aşa cum afirmă analiştii. Conflictul a fost la început unul psihologic, de intimidare, apoi s-a transformat într-unul aerian, terestru, şi acum devine unul cibernetic şi chiar spaţial. A escaladat rapid tocmai pentru că infatuatul Putin nu se aştepta la rezistenţă din partea ucrainenilor. Acesta este motivul pentru care a trimis în zonă abia 150.000 de militari, în timp ce Ucraina, aşa lovită cum este, poate mobiliza în apărare până la un milion de oameni. Ceea ce a luat prin surprindere întreaga lume a fost, însă, impactul psihologic al implicării societăţii civile în acest război. Deja mor oameni, mor copii, şi acest lucru se întâmplă aproape în direct, la televizor. Putin se transformă chiar şi pentru propriul său popor din ţarul absolut, care apăra până acum valorile fostului URSS într-un gropar al unui stat nevinovat, cu efecte economice devastatoare asupra propriului popor.

În spatele exploziilor se va da, însă un război de guerilă, în care vor fi implicaţi cei mai buni hackeri din întreaga lume, vor fi implicate dispozitive de influenţare psihologică a maselor (a se vedea radarul Duga, capturat recent de ruşi, prin ocuparea Cerobâlului), se vor crea blocaje economice de ambele părţi, iar efectele asupra populaţiei şi afacerilor din zonă vor fi devastatoare. Nu mai vorbim despre posibilitatea ca aşa-zisul război clasic să degenereze în mod foarte rapid într-unul nuclear, pe care Vladimir Putin pare dispus să îl încerce în orice moment. Cu toate acestea, antrenarea statelor NATO în conflict, dar la nivel mascat, prin atacuri cibernetice, de exemplu, poate face diferenţa într-un asemenea război hibrid. În acest moment orice scenariu este posibil, iar nici unul dintre acestea nu avantajează România.

Încetinirea înaintării ruseşti este o veste bună pentru întreaga Europă, iar posibilitatea, oricât de mică, de a încuraja armata ucraineană să nu cedeze suveranitatea şi libertatea în faţa ruşilor ar scuti România şi Republica Moldova de multe probleme, în viitor. La nivelul ţării noastre ar trebui declanşată în acest moment o stare de urgenţă pentru salvarea economiei, şi mai ales pentru asigurarea securităţii alimentare şi energetice. Cu cât vom depinde mai puţin de importuri în anii următori, cu atât România se va putea menţine pe linia de plutire. Chiar dacă războiul nu a cuprins în mod fizic România, şi probabil nu se va întâmpla acest lucru nici în următorii ani, fondurile economice de investiţii internaţionale îşi freacă deja mâinile la gândul că vor putea pune bocancii, la un preţ de nimic, pe afaceri locale altădată prospere. Preţurile vor exploda în următorul an, iar acest lucru va duce la o sărăcire accelerată a populaţiei.

Pe de altă parte, sancţiunile economice impuse de Occident Federaţiei Ruse sunt o bombă cu ceas pentru Putin. Din acest moment, în contextul sancţiunilor preconizate de Casa Albă şi însuşite de aliaţii Americii economia Federaţiei Ruse va cădea spectaculos, iar Putin are numai două alternative: să meargă până la capăt, cu orice mijloace, sau să se retragă. A merge înainte cu orice mijloace ar putea însemna inclusiv folosirea arsenalului nuclear, întrucât a picat planul de a cuceri Ucraina rapid, printr-un război fulger. Estimăm că războiul a intrat de astăzi într-o altă etapă, una de durată, care va coroda resursele Rusiei, iar fiecare zi care trece fără ca Putin să poată decapita conducerea de la Kiev este o zi câştigată de Ucraina, şi o şansă de a-şi menţine libertatea. Soarta Europei, soarta Federaţiei Ruse, soarta lumii în general este pusă în acest moment în mâna ucrainenilor.

Spre surpriza lui Putin, Ucraina se pregătea de mai mulţi ani pentru conflict, iar acest lucru se vede acum. A cheltuit şase miliarde de dolari pentru înarmare, în 2020 şi câte 4 miliarde de dolari în fiecare dintre anii 2015-2017. Cu alte cuvinte, Ucraina a ajuns ca, în perioada de pace care a precedat acest conflict şi cu o pandemie de gestionat să cheltuiască de trei ori mai mulţi bani decât înainte de conflictul din 2014 în Donbass, 4% din PIB. Preşedintele Ucrainei a făcut o declaraţie bombă în 2022, la Conferinţa de Securitate de la Munchen, prin care a afirmat că va avea armament nuclear, pentru a putea apăra ceea ce garanţiile de securitate din acordul de la Budapesta din 1994 nu fac, şi a spus că Ucraina regretă deja abandonarea armamentului nuclear. Aceasta este, probabil, şi explicaţia pentru declanşarea acestui război, pentru că, pe de o parte, federaţia Rusă nu putea concepe ca o ţară aflată la graniţa ei să facă rost de armament nuclear, iar pe de altă parte o Ucraină bine înarmată ar fi constituit un pericol real pentru întreaga graniţă a Uniunii Europene şi NATO din Europa de Est.

Pentru România acest război va fi deci o provocare economică imensă, dar şi o posibilă oportunitate de reîntregire teritorială. Totul depinde de atitudinea conducătorilor noştri, sau măcar a celor care nu s-au ascuns deja în buncăre, de frică.