Claudia ŞCHIOPU

Au trecut trei săptămâni de teroare, de nesiguranţă, de aşteptare încordată. Au trecut ore nenumărate de ofensivă dementă dictată de mintea încâlcită a bezmeticului de la Moscova. Iar dementul nu dă semne că se opreşte, armata rusă rade în continuare oraşe întregi din Ucraina, trage în case, în copii, în bătrâni, în spitale, în maternităţi şi şcoli, în centrale nucleare. Botoxatul de la Moscova este fiert pe capitala Kiev. Trimite coloane de blindate de zeci de kilometri din dorinţa reconstruirii fostului său imperiu. 

Au trecut trei săptămâni de teroare şi suferinţă, iar toate demersurile făcute de liderii europeni pentru stoparea conflictului armat dintre Ucraina şi Rusia prin întâlnirea miniştrilor de externe din cele două ţări s-au încheiat fără nici un rezultat notabil. Rusia susţine în continuare că NU a atacat Ucraina. În realitate, „ţarul” de la Moscova nu se potoleşte, nu dă nici cel mai mic semn că i-ar putea veni mintea la cap, visul lui este să readucă Rusia de astăzi la măreţia URSS de altădată, cu riscul de a transforma acest conflict într-o catastrofă umanitară. 

Este posibil ca dictatorul Putin să câştige bătăliile în fiecare oraş al Ucrainei obţinând, într-un final, o ţară demolată, dar cu siguranţă va pierde războiul, fiindcă visul reconstruii imperiul rusesc este bazat pe minciuna că poporul ucrainean tânjeşte după dominaţia Moscovei. Toată această catastrofă umanitară duce Rusia la o cheltuială cu armata fabuloasă, de ordinul a 20 de miliarde de dolari pe zi, plus aurul din vistierie, ceea ce va împinge întreaga economie a ţării într-o implozie greu de controlat, spun analiştii economici. La aruncarea Rusiei în prăpastia falimentului economic pun umărul aproape toate firmele mari occidentale, anunţându-şi retragerea din sfera rusească, paralizând astfel tabloul economic al Federaţiei Ruse şi plasând Rusia în „carantină mondială”.

Dacă Ucraina va obţine victoria acestui buffer va fi, de fapt, sfârşitul lui Putin. Poporul rus înfometat îl va spulbera pe Putin, împreună cu întreaga elită a politicii şi a armatei ruse. Vestea bună este că Ucraina rezistă, în ciuda faptului că este invadată, că oraşele îi sunt bombardate, că oamenii îi sunt omorâţi. Naţiunea este mai puternică decât oricând. Ruşii au întâmpinat mai multă rezistenţă decât se aşteptau, iar planeta condamnă agresiunea şi ameninţările lui Putin. O catastrofă umanitară pornită din nebunia unui dictator omoară copii, femei, bătrâni, distruge oraşe, face una cu pământul tot ce îi stă în cale, în timp ce Ucraina primeşte sprijin concret din aproape întreaga lume. În această situaţie românii dau în continuare dovadă de solidaritate: ajută mii de ucraineni fugiţi de „pacea lui Putin”, care trec zilnic graniţa pe la punctele de frontieră. O parte semnificativă dintre cetăţenii ucraineni care au trecut graniţa din Ucraina în România plecă spre Vest, numai o mică parte dintre aceştia au solicitat azil în România, dar este posibil ca numărul acestora să crească, spun oficialii de la Bucureşti. Ucrainenii ştiu că nu este mare şmecherie în România, fiindcă România înseamnă inegalităţi multe, corupţie, mână de lucru ieftină pentru marile corporaţii, pensii mici, salarii de mizerie, spitale la nivel de speranţă, iar educaţia este la pământ, fiindcă şcolile sunt într-o reformă fără sfârşit. România este ţara unde cetăţenii sunt minţiţi de lideri, sunt furaţi pe faţă de politicieni, sunt furaţi de marile companii care îşi cară profiturile afară prin optimizări fiscale, sunt furaţi de firmele de partid sau de firmele recomandate, care câştigă licitaţii trucate.

Cu toate acestea România nu se compară cu Rusia. În România se poate protesta, se poate ieşi în stradă, se poate urla. Aici libertatea de gândire nu este îngrădită, există dreptul la opinie şi dreptul de exprimare public, iar dacă iese cineva din tipare nu este omorât. În cel mai rău caz îi sunt aplicate nişte amenzi, în timp ce, în Rusia, la fiecare protest împotriva sistemului sunt omorâţi jurnalişti, oameni de cultură, oameni de afaceri, sunt arestaţi mii de oameni din ordinul unui dictator care oferă astăzi întregii planete cel mai prost film după Al Doilea Război Mondial, şi care produce prea multă suferinţă. Din această cauză şi din multe alte cauze nici un ucrainean nu a ales să treacă graniţa spre teritoriul Federaţiei Ruse.

Cu siguranţă, toţi cei care produc astăzi durere îşi vor primi şi ei pedeapsa de la propriul popor înfometat. Dictatura nu este veşnică iar noi, românii ştim teroarea prin înfometare, teama amplificată la nivel de naţie, izolarea de restul lumii, frigul şi întunericul, toate acestea au fost sacrificii pentru doborârea altarului unei dictaturi împotriva căreia poporului român s-a mobilizat în decembrie 1989, punându-i capăt.