Dictatorul Putin și-a calculat foarte bine resursele, dar nu pentru un război de uzură, ci pentru unul fulger. Și acest război fulger a eșuat, de aici vedem și o deschidere mut mai mare spre dialog cu ucrainenii decât la începutul conflictului. Închis oarecum în propria bulă mentală și între granițele propriei țări, unde nimeni nu îndrăznește să ridice nici măcar privirea împotriva țarului, Putin a făcut o greșeală de strategie fatală pentru el: a mizat totul pe o singură carte, nu a luat în considerare costurile unui război de uzură, menit să îi slăbească nu doar armata, dar și puterea financiară și, mai grav, care le poate deschide acum ochii rușilor de rând cu privire la modul de organizare a țării unde locuiesc. Cumva, soarta lui Putin va fi una oarecum similară cu cea a lui Hitler, în ciuda așa-zisei „noi ordini mondiale” pe care o visează conducerea Rusiei. În spatele armelor, miza este una economică, iar excluderea Federației Ruse din „clubul” țărilor care beneficiază de sistemul bancar va genera o moarte economică lentă a unui stat ai cărui locuitori trăiau oricum aproape de limita sărăciei. Măsurile economice dure împotriva Rusiei îl vor îngenunchea la un moment dat pe Putin, care va fă lăsat atunci la mila propriului popor. Dacă acesta îl va lăsa sau nu în viață, rămâne de văzut. O viitoare schimbare de regim la Kremlin a devenit, însă, inevitabilă. Rusia este acum pusă în același rol ca și Germania, în Al Doilea Război Mondial. Hitler a pornit atunci la tac cu armament sofisticat și militari bine instruiți, dar războiul de uzură i-a tocat pe parcurs toate economiile, împingându-l la final spre singurătate și sinucidere.