Ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie umană, fiindcă oamenii aceştia care au invadat Ucraina se poartă exact ca bunicii lor care au luptat în războaie: vedem aceeaşi violenţă, aceeaşi predispoziţie spre jaf şi cotropire, violează femei, jefuiesc, omoară copii şi bătrânii.

Soldatul rus este aşchia ruptă dintr-o specie sălbatică sângeroasă, capabilă de crime monstruoase, abominabile, de un război pe care nimeni nu şi-ar fi închipui că poate exista în timpul vieţii noastre. Războiul acesta nu are nimic eroic, nu arată în nici un fel superioritatea poporului rus care trăieşte în continuare iluzia grandorii, a măreţiei Imperiului ţarist, aşa cum încearcă să le spună Putin alor săi.

Putin este un scelerat care are o misiune istorică obsesivă, iar câtă vreme va fi în viaţă nu va exista vreo ieşire. Forţa pe care o are imaginea liderului sovietic este atât de mare încât nimeni nu îndrăzneşte să meargă cu băieţii la puci pentru că toţi ştiu că, într-o asemenea situaţie, dacă puciul este deconspirat îşi pierd capul, şi ar fi un mare nenoroc. Putin şi-a construit această imagine cu mare migală, iar propaganda rusească a ridicat-o la rang de mit prin imaginile foto sau video care ne-au fost livrate, arătând un Putin care a mizat foarte mult pe dimensiunea forţei care vine din masculinitate, din bărbăţie, din virilitate, practicând hochei, judo, luptându-se cu ursul sau pescuind la în bustul gol la copcă, închipuindu-se de fiecare dată Petru cel Mare combinat cu Stalin şi cu toţi ţarii şi cnejii de dinaintea lui.

Propaganda de la Kremlin a încercat în tot acest timp să ne spună că Putin este un om mare, de temut, asta în timp ce, de ceva vreme vedem un Putin care la parada de 9 Mai a apărut cu păturica pe genunchi, un Vladimir Putin în contradicţie totală cu imaginea pe care şi-a făcut-o până la invazia în Ucraina. Cu toate acestea, ruşii îşi arată lumii comandatul suprem cu păturica pe genunchi ca un bătrânel zgribulit.

Să fie vorba despre nişte scăpări ale cenzurii ruseşti sau să fi intrat „şopârlele”, asta nu ştim, însă ştim ce înseamnă dictatura. Înainte 1989 mulţi dintre noi am trăit în întuneric şi în frig nu doar fizic, dar şi spiritual şi informaţional. Suntem obişnuiţi cu propaganda, dar, cu toate acestea, luptăm pentru pace. Printre primele cuvinte pe care învăţam să le scriem încă de la grădiniţă era „pace”, în diferite limbi. În Republica Socialistă România ideologia păcii devenise materia obligatorie de la grădiniţă până la UTC. Putin a reinterpretat această partitura în rusă, a tăiat cuvântul pace şi a scris: „operaţiune specială militară”. Copiii din Rusia manifestă pentru război, în grădiniţe învaţă de mici despre svastica lui Putin, ruşii au aplaudat cu toţii acum o lună, pe stadion uciderea trădătorilor din Ucraina, fiindcă ucrainenii sunt văzuţi drept nişte trădători ai cauzei marelui popor rus. Faptul că ucrainenii au avut un puseu de autonomie şi tupeul de a privi spre Vest, nu spre Est este din punctul de vedere a lui Putin o trădare. Acest barbarism al lui Putin s-a extins şi în Ucraina.

Pe lângă toate acestea vedem ,însă că este un incompetent, un tip care vorbeşte bolovănos, scrâşnind din dinţi, parcă mestecă pietre, un tip care stă tot timpul crispat. Pentru acest scelerat viaţa umană nu are valoare, le spune alor săi că soldaţii ruşi căzuţi în Ucraina sunt nişte eroi şi, fie că ne place sau nu, tiparul Putin este reprezentativ pentru o mare parte a populaţiei Federaţiei Ruse, captivă ideologiei de stat, care alimentează şi dezvoltă această captivitate de dimineaţa până seara. Pentru acest tiran cel mai important este supravieţuirea imperiului său propriu şi rolul Rusiei în „lume”. Oricine strică şi tulbură acest privilegiu mesianic merită oprobiul şi pedeapsa. 

Un lucru este cert: pentru o lume întreagă Ucraina a scris, în cele peste 80 de zile de război o poveste de eroism, de curaj şi de sacrificiu care va intra direct în cartea de istorie. Ucraina este o naţiune de eroi exemplari care are nevoie de mituri mobilizatoare pentru a renaşte.