Cu toţii vedem cum suntem minţiţi de peste 30 de ani, iar minciunile sunt de-a dreptul ordinare, fiindcă politicienii nu au nici măcar inteligenţa de a ne minţi frumos, pentru că „domnii” care ne conduc nu sunt nişte minţi luminate, doar nesimţirea şi cârdăşiile i-au făcut să reuşească. 

România este, prin definiţie, un stat suferind, mai ales că, în toţi aceşti ani, ne-au plecat din ţară atât creierele cât şi forţa de muncă, iar cel mai grav este că acum ne pleacă şi condamnaţii. Tristă soartă are ţara aceasta, unde nimeni nu mai vrea să stea: avem proxeneţi în Vest, iar în Balcani este plină zona de politicieni români condamnaţi. Nimeni nu ne mai înţelege: fuge lumea de războaie, de sărăcie, de molimă, numai ai noştri fug de puşcărie. Aceşti condamnaţi, cu „ciordeală” grea în spate, sunt găsiţi prin vecini şi ridicaţi din hotelurile de lux din Balcani şi, culmea ipocriziei, tot ei strigă din toţi rărunchii, solicitând azil politic şi motivând că în România condiţiile sunt ”inumane”.

Grea viaţă trebuie să mai aibă aceşti domni, hărţuiţi exact când le este lumea mai dragă. Ar trebui să le spună cineva că stagiul de parlamentar nu este obligatoriu, nu îi forţează nimeni să fie parlamentari. Dacă nu le place să îşi ia tălpăşiţa, şi marş acasă! Din contră, tot ei vin ca milogii, o dată la patru ani, în campanie, spunând că vor să ajungă parlamentari pentru a le face bine oamenilor, iar mai apoi urlă ca viermii că ei vor pensii speciale, fiindcă se sacrifică pentru noi.

Cu toate acestea, după cum vedem, tuturor le place osândirea aceasta, fiindcă atunci când ajung demnitari ai statului român afacerile acestor domni înfloresc din poziţiile pe care le au şi din trafic de influenţă, nu din salarii. Cât de mizerabili sunt toţi aceşti domni, care au un singur gând: de a se îmbogăţi ei, toate neamurile şi prietenii lor. Peste 4000 de lei pensie specială pentru patru ani de mandat este şocant, în timp ce un român primeşte în medie 1373 lei lunar după 35 de ani de muncă, în urma unui salariu mediu, iar panaramele acestea iau de trei ori mai mult pentru patru ani de lucrat lunea şi marţea până la prânz, la care se adaugă pază, maşină la scară, secretară, masa şi casă.

În acest timp, în România, în cei 30 de ani de la Revoluţie aceşti domni au distrus şi vândut totul în ţara aceasta, cărămidă cu cărămidă, iar cel mai grav este că nu au construit nici măcar un spital. În continuare bolnavii sunt purtaţi între spitale dintr-un oraş în altul, iar mulţi dintre ei sunt în situaţia de a fi transferaţi în străinătate, fiindcă nu există un spital care să trateze cazurile extreme. Nu doar că nu avem un spital, dar nici cele pe care le avem nu au condiţii demne de secolul în care trăim.

Totul este atât de stricat încât am ajuns să ne întrebăm dacă instituţiile acestea ale statului pot face ceva care să fie în ajutorul cetăţenilor, asta în timp ce, în fiecare zi avem grădiniţe, şcoli şi spitale care ard şi aceeaşi clasă politică mâncată de corupţie. 

Când vine vorba despre protecţia cetăţeanului, pentru aceşti domni nu existăm. Realizăm că suntem pe cont propriu, că trebuie să avem singuri grijă de noi, pentru că statul nu ne oferă absolut nici o condiţie. Nici nu are sens să ne mirăm, este pur şi simplu ipocrit să nu recunoaştem faptul că aceşti politicieni corupţi, impostori, hoţi, trădători şi incompetenţi nu fac decât să pună în operă, de fiecare dată, motivele reale pentru care intră în Parlament prin acel programul electoral nedeclarat, dar pe care toţi îl ştiam: de a ciordi cât timp sunt la putere, ignorând faptul că din cauza lor suferă milioane de oameni nevinovaţi.