Ştim că în România aproape totul este la limita dezastrului, toate stau într-o rână, se sprijină cumva din inerţie unele pe altele, să nu se dărâme şandramaua.

Pentru a putea rezista în ţara aceasta trebuie să înveţi să mergi cu atenţie şi să te strecori, dacă ştii pe cineva care ştie pe altcineva, doar în acest fel reuşeşti să supravieţuieşti. Nu există aparent nici o speranţă, preşedintele ne spune acum că Putin şi pandemia sunt de vină pentru că politicienii au eşuat în planul pe care îl aveau pentru a ne scoate din sărăcie. 

Un raport recent făcut despre viaţa copiilor din mediul rural şi problemele cu care se confruntă familiile acestor copii arată că situaţia se înrăutăţeşte, subliniind faptul că trei din zece copii merg seara flămânzi la culcare, dar şi faptul că de la an la an creşte numărul copiilor care nu se mai înscriu la bacalaureat. În acelaşi raport se mai arată faptul că, în anul 2020 au fost 27.544 de absolvenţi de clasa a XII-a care nu au mai participat la examenul de bacalaureat, iar în 2022 sunt peste 40.000 care nu vor lua parte la examenele din această vară, şi puţini dintre ei se mai întorc în sesiunile de toamnă.

Situaţia trenează de ani buni și nu se ajunge la nicio soluţie, nici măcar una de compromis pentru copiii noştri care reprezintă generaţiile României. 

Cifrele se adâncesc de la un an la altul, dar pe nimeni nu interesează acest lucru, acum vinovaţi sunt pandemia şi Putin. Realitatea este că, de peste 30 de ani domnii aceştia au eşuat în a avea grijă de copii, iar astăzi raportul mai arată că 41,5% dintre copii sunt expuşi riscului de sărăcie. Aproape jumătate dintre copiii României riscă să fie nişte adulţi săraci, iar procentul este unul uriaş comparativ cu tot ceea ce se întâmplă în Europa. Acelaşi raport mai arată că abandonul şcolar al copiilor din România se ridică la 23%. Prin urmare, un copil care se naşte într-o zonă săracă din România are foarte mici şanse să răzbească în viaţă.

Ministrul educaţiei a anunţat modificări de formă în educaţie, ignorând aproape şcolile din mediul rural, fiindcă în această ţară ne uităm cu mai mare atenţie la şcolile din marile oraşe şi le ignorăm cu succes pe cele din mediul rural. De la această realitate ar trebui pornită reforma în educaţie fiindcă, pentru aceşti copii nu contează dacă ministrul a anunţat că nu se vor mai pune note sau că nu mai au teze pe semestru. Ei au nevoie de asistenţă medicală, de o masă caldă pe zi suportată de stat, să aibă unde să facă sport şi abia apoi să înveţe. Şcoala, mai ales în zonele sărace, ar trebui să fie un loc unde copii să simtă că nu sunt abandonaţi. Altfel, tot ceea ce se întâmplă sunt schimbări de formă.

Nu ne facem iluzii că se va schimba ceva. Liderii noştri vor ignora în continuare rapoartele acestea sumbre şi tot ceea ce se spune, pentru că sunt incompetenţi. Vor gonfla şi birocratiza sistemul în continuare cu şi mai mulţi incompetenţi, corupţi şi blazaţi. Statul român vrea să investească un miliard de euro în reducerea abandonului şcolar, sperăm să nu dispară şi aceştia prin conturile partidului, sau să ia alte căi, ci să ajungă exact la copiii săraci ai României. Suntem sătui de poveşti pe care le ştim de peste 30 de ani, în care firmele politicienilor sug bani de la buget. Fiind prea hapsâni, nemernicii aceştia, fură atât de mult din banii lucrărilor, încât construiesc în final capcane umane, încât se prăbuşesc poduri la numai câteva luni de la inaugurare. 

În situaţia aceasta ce motive am avea să credem că statul este capabil să construiască ceva în ţara aceasta sau să aibă grijă de copii şi de bătrâni? România este o ţară măcinată, cu un Parlament de unde periodic se aude zăngănit de cătuşe, cu o calitate a parlamentarilor slabă, dată de incapacitatea partidelor de a se primeni. România este o ţară unde se trăieşte în sărăcie şi excluziune socială, cu un Guvern pe modelul ţărilor africane, cu analfabetism, securişti peste tot, dar cu un PNL şi PSD îndrăgostiţi nebuneşte unul de altul, şi mai ales de „lovele”. 

În continuare se vor strica multe, se vor prăbuşi poduri, clădiri şi drumuri construite de mântuială de un stat inert şi incapabil. Despre democraţie ce să spunem, este în stare de şoc, „noroc” că a intrat în vizorul „băieţilor buni”, care au în plan să o deconecteze de la aparate, vor să-i curme suferinţa. Şi mai ştim cât de preocupat este domul preşedinte Iohannis în acest rol, al serviciilor într-o democraţie, comparativ cu proiectul „România educată” care s-a dus pe apa sâmbetei. Au trecut opt ani, iar preşedintele nu a putut să urnească nimic din acest proiect, este concentrat pe legalizarea „statului paralel” despre care până acum a negat că există, dar care, iată, se doreşte acum legal, pe faţă.