A trecut de la Revoluţie o perioadă lungă de timp în care românii au aşteptat o reformă a statului şi a marilor sisteme publice. Acest lucru nu s-a întâmplat. Politicienii români clamează în continuare formal principiul echilibrului şi al speranţei în stat. Lupta pentru puterea absolută a tras statul într-un blocaj absurd între instituţii, care ţine pe loc reforma şi evoluţia statului, gonflându-l şi birocratizându-l şi mai mult, în tot acest timp. 

Economia României este o căruţă răsturnată de peste 30 de ani cu roţile în sus pe marginea drumului. Pensionarii trăiesc de azi pe mâine, trei din zece copii merg seara flămânzi la culcare, peste 1,3 milioane de salariaţi sunt încadraţi cu salariul minim pe economie, adică 1.524 de lei net. Lumea trece printr-o criză multiplă, fără precedent, leul este tot mai ieftin, iar preţurile la alimente, benzină, gaz şi curent au luat-o razna. Asistăm la o realitate cruntă, iar domnii aceşti nu au nici un strop de compasiune, sunt o maşinărie rece, fără nici un pic de empatie, nu simt absolut nimic de la înălţimea funcţiilor pe care le deţin pe nedrept. Ei nu înţeleg că preţul de astăzi al carburanţilor nu are legătura cu piaţa, ci cu o speculă pe fondul războiului care îi face pe bogaţii lumii şi mai bogaţi. În toate ţările s-au luat măsuri pentru sprijinirea vieţii, numai la noi apare câte un tiriplici care spune că nu se poate face o reducere mai mare de 50 de bani la litrul de carburant fiindcă atât s-a putut şi că aşa cum este acum este perfect: „Este tot ce putem spera mai bun”, ne-au transmis oficialii.

În peisajul acesta, între PSD şi PNL pare a exista o dispută privind introducerea de noi impozite, schimbarea felului în care vor fi taxaţi românii sau companiile în România. În realitate este un spectacol de ochii lumii, pentru că altele sunt intenţiile lor. Ei se cerată puţin, dar nu mai mult de trei zile pe câte o temă, după care schimbă subiectul şi se apucă de altceva, pentru că această coaliţie de guvernare este şi putere şi opoziţie, în acelaşi timp. 

Ciolacu i-a numit pe liberali „tiriplici care au distrus România” iar liberalii i-au declarat „comunişti” pe social-democraţi. Comportamentul politicienilor este unul de torţionari. Pe lângă faptul că sunt habarnişti, mai sunt şi puşi pe chinuit cetăţenii. Adevăratele dispute se dau pe ciolan, pentru nevoile lor. Circul între PNL şi PSD este praf în ochi, o porţie savuroasă de teatru ieftin, pentru a stimula umorul propriului electorat. Fiecare joacă rolul de partid de opoziţie, în care conflictul fundamental al piesei tragicomedie este însoţit de elemente umoristice, efectul fiind acela de a ocupa şi terenul puterii şi cel al opoziţiei, într-un joc de a mai gâdila electoratul.

Ca să nu bată la ochi această pace şi prietenie ne ţin ocupaţi cu temele despre războaie în eprubetă, crizele în cascadă şi avalanşa de scumpiri. În realitate nu vor face nimic şi ar fi bine nici să nu facă nimic, pentru că ne amintim cât de rău ne-au făcut politicienii când au mai anumite viziuni despre introducerea de noi impozite şi taxe.

Se revoltă planeta, sindicatele au ieşit în stradă, se blochează transporturile, numai la noi PNL, PSD şi UDMR umflă sacoşa, o fac cât buhaiul, se înfruptă cu toţii la aceeaşi masă din uriaşele resurse publice, iar la finalul zilei stau în pat cu duşmanul într-un concubinaj muieratic al preşedintelui Klaus Iohannis. 

Zilele trecute ministrul finanţelor, un comic absolut, care pare trimisul lui Dumnezeu pe pământ să-i distreze pe oameni a transmis că este chitit pe averile care nu pot fi justificate, mai ales pe meditaţiile profesorilor şi pe chita de pătrunjel a bătrânei care stă la colţul pieţei, asta în timp ce marii evazionişti fac ce vor în ţara aceasta. Ne vom întâlni cu aceşti domni murdari de măsuri pe la gură şi peste şase luni, perioadă în care vor face calcule, măsurători şi vor da directive, dar nu vor avansa nici un centimetru spre marii evazionişti. În cel mai rău caz, în urma controalelor vor trage obloanele mulţi întreprinzători mici şi va dispărea şi mamaia de la colţul pieţii, asta în timp ce geme ţara de ciorditori, de tot felul de combinaţii financiare, iar domnii aceştia nu dorm noaptea fiindcă în piaţă apare câte o mamaie cu chita de pătrunjel sau îi fură profesorii din meditaţii. 

Aceştia sunt reprezentanţii partidelor din România, exact cum îşi doresc serviciile, să fie: cât mai tâmpiţi, că e „lucrare aici”, se vrea un Parlament pe care „băieţii” să-l poată controla uşor. Printre ameninţări cum ar fi molimă, război, Putin, Ucraina, sărăcie şi inflaţie, crize de tot felul, s-a strecurat şi faptul că suntem la un click distanţă de a deveni prin lege un stat securist paralel. Iar noi, fraierii, încă mai avem aşteptări de la funcţionari, de la politicieni, în timp ce lor le este ruşine să ne spună că suntem pe cont propriu: scapă cine poate.