Sfinţirea Mânăstirii Berislăveşti va fi o sărbătoare de căpătâi a întregii comunități, în special pentru că Mănăstirea Berislăvești este o emblemă a culturii vâlcene.

 „Pentru comuna Berislăveşti, faptul că acest schit vechi de patrimoniu a fost reabilitat şi redat  spre rugăciune este un mare câştig. Alături de bijuteriile ecleziaste ale Călimăneştiului – Cozia, Turnu, Ostrov, Stânişoara, iată că Bersilăveştiul a revenit la ceea ce a fost odată, iar în data de 17 iulie 2022, va avea loc sfinţirea Mânăstirii Berislăveşti.  Alături de obștiile monahale și a credincioșilor prezenți la sfinţirea Mânăstirii Berislăveşti ne vor sta alături: ostenitori, părinți, oameni dragi familiei noastre creștine, ctitori, restauratori, prieteni şi enoriași ai lăcaşului de închinăciune, a căror prezență va transforma acest eveniment într-unul plin de emoție.Vă așteptăm cu drag!”, primarul localităţii Berislăveşti, Nicolae Popescu.

Lăcaşul de închinăciune,  ctitorie a boierului Alexandru Bucșănescu şi a soţiei sale, Maria, datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea iar de-a lungul timpului,  a fost grav afectată de mai multe cutremure, un incendiu devastator, în urma căruia rămânându-i numai zidurile goale, dar și de bombardamentele din cele două Războaie Mondiale.

După ce a parcurs un drum cu multe obstacole, de anul trecut a fost redată spre rugăciune în urma finalizării lucrărilor de consolidare a zidurilor, de refacere a turlelor, de restaurare a picturii post brâncovenească şi punerea în valoare a mănăstirii cu fonduri nerambursabile obţinute prin programul Regio – Programul Operaţional Regional 2014 – 2020.

Loc de odihna şi reculegere

Mănăstirea Berislăvești s-a reașezat în salba cetăților duhovnicești de pe aceste meleaguri. Când clopotele lăcaşului de cult cheamă la rugăciune, ecoul lor străbate toată valea nespus de frumoasă de pe partea stângă a Oltului şi înălţimile pădurii de argint de la poalele Masivului Cozia. Cele şapte laude aduse Domnului se ţin cu sfinţenie în lăcaşul aflat sub protecția Maicii Domnului.  Întreaga mănăstire este copleşitoare cu multitudinea scenelor picate în tonalităţi rafinate de o profundă expresivitate. Pictorul s-a întrecut pe sine în încercare de a dărui posterităţii aceste reprezentări cu un puternic accent creştin, unde albastrul de Voroneţ predomină pe pictura care este imposibil să nu atragă atenţia oricărui ostenitor. Acest aşezământ al perfecţiunii demonstrează că este un început, o trecere într-o altă dimensiune, aceea a veşniciei.