Sfinţirea Mănăstirii Berislăveşti, revărsare de har şi lumină

Sfinţirea Mănăstirii Berislăveşti a fost sărbătoarea de căpătâi a întregii comunităţi, în special pentru că lăcaşul de cult este o emblemă a culturii vâlcene.

„Pentru comuna Berislăveşti, faptul că acest schit vechi de patrimoniu a fost reabilitat şi redat spre rugăciune este un mare câştig. Alături de bijuteriile ecleziaste ale Călimăneştiului – Cozia, Turnu, Ostrov, Stânişoara, iată că Bersilăveştiul a revenit la ceea ce a fost odată, iar în data de 17 iulie 2022 a avut loc sfinţirea Mănăstirii Berislăveşti. Alături de obştile monahale şi credincioşii prezenţi la sfinţirea Mănăstirii Berislăveşti ne-au stat alături ostenitori, părinţi, oameni dragi familiei noastre creştine, ctitori, restauratori, prieteni şi enoriaşi ai lăcaşului de închinăciune, a căror prezenţă a transformat acest eveniment într-unul plin de emoţie. La mulţumim tuturor!”, afirmă primarul localităţii Berislăveşti, Nicolae Popescu.

Lăcaşul de închinăciune, un loc frumos, rupt de zgomotul oraşului şi de agitaţia zilelor noastre este un loc cu oameni buni şi primitori, aşezat pe valea nespus de frumoasă de pe partea stângă a Oltului.

Mănăstirea Berislăveşti este ctitorie a boierului Alexandru Bucşănescu şi a soţiei sale, Maria şi datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, iar, de-a lungul timpului a fost grav afectată de mai multe cutremure şi de un incendiu devastator, în urma căruia au rămas numai zidurile goale, dar a fost afectată şi de bombardamentele din cele două războaie mondiale.

După ce a parcurs un drum cu multe obstacole, de anul trecut, mănăstirea a fost redată spre rugăciune în urma finalizării lucrărilor de consolidare a zidurilor, de refacere a turlelor, de restaurare a picturii post brâncoveneşti şi de punere în valoare a mănăstirii cu fonduri nerambursabile obţinute prin programul Regio – Programul Operaţional Regional 2014 – 2020.

Loc de odihna şi reculegere

Mănăstirea Berislăveşti s-a reaşezat în salba cetăţilor duhovniceşti de pe aceste meleaguri. Când clopotele lăcaşului de cult cheamă la rugăciune, ecoul lor străbate toată valea nespus de frumoasă de pe partea stângă a Oltului şi înălţimile pădurii de argint de la poalele Masivului Cozia. Cele şapte laude aduse Domnului se ţin cu sfinţenie în lăcaşul aflat sub protecţia Maicii Domnului. Întreaga mănăstire este copleşitoare cu multitudinea scenelor picate în tonalităţi rafinate, de o profundă expresivitate. Pictorul s-a întrecut pe sine în încercarea de a dărui posterităţii aceste reprezentări cu un puternic accent creştin, unde albastrul de Voroneţ predomină pe pictura care este imposibil să nu atragă atenţia oricărui ostenitor. Acest aşezământ al perfecţiunii demonstrează că este un început, o trecere într-o altă dimensiune, aceea a veşniciei.