Votul de blam al Austriei a iscat un fel de isterie națională. Este pentru prima dată când vedem societatea civilă mișcându-se într-un fel, împinsă de la spate de politicienii speriați de consecințele electorale ale eșecului lor. Această reacție naționalistă este cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat până acum în România, chiar dacă nu are legătură cu fondul problemei. Este lăudabil faptul că am început să ne trezim la realitate, să facem ceva pentru a ține capitalul în țară și le cerem și politicienilor să facă în sfârșit ceva pentru noi. Faptul nu va rezolva problema intrării în Schengen, dar este posibil să ne zgâlțâie suficient încât să ne trezim înainte de a fi prea târziu și să ne ajutăm singuri.

Românii pot sta liniștiți: nu intrăm în Schengen nici acum, nici peste 11 ani, nici peste 100 de ani, și de data aceasta nu din cauza noastră, ca popor și nici din cauza politicienilor noștri, corupți până în măduva oaselor, ci pur și simplu pentru că existăm în această parte de lume.

România le servește mult mai bine europenilor pe post de vată de șters la fund, adică pe post de tampon în calea invaziei din țările arabe și din Ucraina, decât ca o țară cu drepturi depline în Schengen. De aceea nu vom intra: pentru că Uniunea Europeană ne vrea la fel cum am fost până acum: obedienți, teritoriu de tranzit și control, dar tot cu statut de colonie. Până ne trece nouă supărarea este posibil ca acest spațiu securizat să dispară cu totul, și atunci nu ar trebui să ne mai facem griji pentru el. Spațiul Schengen este în pericol de dispariție pur și simplu pentru că Europa nu mai poate suporta presiunea migrației afro-asiatice.

Austria și Olanda nu au fost decât niște iepurași aruncați în față de adevărații decidenți europeni pentru a ne bloca accesul, în realitate toți conducătorii Europeni ne vor în continuare la statutul de tampon, nu de partener egal în spațiul european. Dacă din aceste frământări interne ar reieși însă măcar o inițiativă civilă adevărată care să oblige guvernanții să răscumpere Petromul și să protejeze ce a mai rămas din pădurile țării, pentru a nu mai fi jefuiți la drumul mare de „partenerii” noștri europeni da, este momentul să punem în practică o astfel de inițiativă. Mereu am spus că puterea României nu poate fi la politicieni și nici la europeni, este în interiorul fiecărui om sau popor, în puterea fiecăruia de a lua atitudine împotriva nedreptății și a corupției. Și în Europa sunt politicieni corupți, ca și la noi, problema este cât timp îi mai lăsăm să ne fure și să ne înșele fără să facem absolut nimic.

Știu că mă vor înjura mulți, dar măsura de boicot a României și Bulgariei are și părțile ei bune, dacă le putem spune așa. Grecia se află deja în Schengen, dar asta nu i-a folosit la nimic, în fața invaziei masive de imigranți ilegali care se revarsă masiv prin Turcia venind din Siria, Irak, Iran, Pakistan, Georgia, Abhazia, India, Afganistan, Azerbaidjan, Cecenia etc. Se cunoaște deja șantajul președintelui Erdogan, care, în schimbul unei oarecare protecții venită din partea Turciei a cerut în ultimii ani tot mai multe facilități Europei, printre care bani și chiar intrarea în Uniunea Europeană. În acest moment Grecia este o insulă Schengen într-un lac de țări – tampon, printre care se numără și România. Prin intrarea României și Bulgariei în spațiul securizat european raportul de forțe ar fi cu totul altul, pentru că nimic nu ar mai putea opri valul de imigranți necalificați, ba majoritatea nealfabetizați să ajungă pe „Tărâmul făgăduinței”, adică în Austria, Germania și mai departe. O dată cu ei toată Europa s-ar confrunta nu doar cu o creștere masivă a infracționalității, ci și cu terorism greu de controlat, plus presiunea unui număr enorm de guri în plus de hrănit.  

Înainte să luăm măsuri de boicot intern poate ar fi bine să ne punem alte întrebări: ar fi România pregătită să primească sute de mii de imigranți musulmani pe teritoriul ei, care nu au de nici unele? Este pregătită să exporte și mai multă forță de muncă internă și din țările pentru care totuși suntem acum un spațiu dezirabil, în detrimentul producției interne? Eu cred că nu. România încă funcționează pe post de „zonă liberă”, dar controlabilă în calea imigrației și cu siguranță vom rămâne astfel mult timp, dacă nu pentru totdeauna. Să de aducem aminte de invaziile otomane din vechime, când armatele sultanilor veneau pe aici câtă frunză și iarbă, în încercarea de a cuceri Vestul. Europenii și-au păstrat statutul, castelele, bogățiile și ținuturile vasale pe spinarea țărilor acestora de sacrificiu, cum sunt în continuare România și Bulgaria. Dacă ne place sau nu, nu ne întreabă nimeni.