Imaginile cu bătrâni torturați în căminele de bătrâni private, dar funcționând cu binecuvântarea și cu finanțarea dată de stat echivalează cu imaginile de după 89 cu orfelinatele groazei. Aceste imagini ne-au dus cu 30 de ani în urmă. Întreaga lume a descoperit cu oroare, după Revoluție, felul în care această țară își trata copiii. Acum, 30 de ani mai târziu vedem, cu aceeași groază, felul în care această țară își tratează bătrânii.

Dacă facem un arc peste timp, imaginile din 1989 și imaginile din 2023 ne arată că, practic, în România nu s-a schimbat nimic fundamental la nivel de societate și în felul în care se raportează statul român la cetățean.

În sistemul politico-administrativ construit de acești domni și doamne, dânsele sunt reginele-matcă, în jurul cărora roiesc tot felul de fini și cumetri, băgați în sinecuri de stat.

Sistemul creat de această clasă politică, cu tot felul de „Godei” de ordinul sutelor de indivizi care roiesc în jurul lor funcționează pentru că se asigură un fel de coerență, relația fiind una de vasalitate, cu încrengături politice în spate, unde toți știu cui datorează cariera, averea și viața: nașului din politică.

Se păstrează o coerență a grupului, se păstrează o lege a tăcerii, fiindcă aceste orori din centrele de bătrâni se știau. Dacă nu se trezeau niște cetățeni care au sesizat aceste nereguli cu insistență, traiul amărâților din aceste centre private continua cu tratamente inumane ca urmare a unei lăcomii banditești, fiindcă autoritățile de control ale statului nu aveau de gând să facă nimic, mai bine mușamalizau, pentru că în toate instituțiile acestea de stat sunt „ei cu ai lor”. Doar că, în momentul în care pică un „Godei” sau se întâmplă ceva neplăcut, nimeni nu răspunde, nimeni nu știe nimic. 

În tot acest scandal, doamna Firea, ministrul Familiei, nu a arătat nici un moment de compasiune sau de oroare, singura preocupare a respectivei doamne și a soțului său, care s-au făcut stăpâni peste o bună parte din România, a fost cum să se scoată din poveste și cum să se declare victime politice ale unei mașinării orchestrate din afară de străini împotriva lor. Atitudinea are un tupeu tipic politicianului român de a ajunge departe printr-o sete nebună de putere nemăsurată și printr-o gonflare a sinelui, care ne arată că aceasta nu este reacția normală și creștină față de suferința unui aproape al tău și ne întrebăm care este calitatea umană a celor care colaborează la aceste orori. 

Vedem cum în această țară partidele politice pur și simplu distrug statul, iar statul suntem noi, fără noi statul nu există. Ei sunt cei care trebuie să slujească statul și interesul cetățenilor, și noi trebuie să facem totul ca acest lucru să se întâmple pentru că aceasta este diferența între democrație și dictatură. Acum vedem că cetățenii au intervenit. 

În rest, ce se întâmplat în aceste centre, cine este răspunzător pentru atrocitățile acestea, toată încrengătura de relații și de complicități este, evident, treaba procurorilor să investigheze, și sperăm că, de data acesta anchetele nu vor arăta că mortul este de vină, cum am văzut în atâtea alte rânduri în România.