Sărbătorile de iarnă sunt portretizate în Râmnicu Vâlcea extrem de vehement, probabil cum nu a mai fost niciodată. Totuși, pare că acele numeroase lumini, decorațiuni și moși agățați pe sfori sărbătoresc cu totul altceva decât nașterea lui Isus.

Consumerismul, așa cum îl criticăm majoritatea dintre noi, fiind un lait motiv pentru care nu mai găsim lucruri de calitate sau cu care motivăm dieta noastră atât de nesănătoasă, a pus stăpânire pe noi. Ba chiar nici nu ne mai dăm seama de existența acestuia, ci ne folosim de acesta când ne simțim bine, iar mai apoi îl criticăm când avem impresia că ne face rău.

Un exemplu vizibil pentru râmniceni ar fi Târgul de Crăciun din centrul orașului, sau chiar orice Târg de Crăciun din zonă (Craiova, Sibiu, etc.). Consumerismul ne-a păcălit atât de tare, că nici nu ne dăm seama. Mergem cu familia să sărbătorim nașterea lui Isus prin oraș, dar uităm cu desăvârșire tocmai de acest aspect.

Citeam o postare de-a unui preot din Râmnic zilele trecute și demonstra că nu mai poți găsi un reper clar despre naștere în magazine. Culmea, nu vorbea figurat despre asta, ci chiar căuta o scenă cu nașterea pe care să o cumpere pentru biserică și pentru acasă. Printre atâția moși și ciocolată în formă de brad, chiar nu se mai găsește Sărbătoritul?

Origini. De ce mai sărbătorim Crăciunul, dacă o singură lumină a fost de ajuns, și nu milioane?

Cum spuneam și mai sus, sunt milioane de lumini în centrul Râmnicului și nu numai. Părintele Ostropel, pe care l-am menționat mai devreme, vorbea despre acest lucru, implicând și nota istorică a evenimentului.

Anume, se referă la singura lumină din seara nașterii Domnului care i-a ghidat pe magi către locație. Culmea, astăzi avem milioane de lumini prin oraș, dar niciuna nu ne arată calea către adevăratul Sărbătorit.

La fel ca în urmă cu două milenii, Dumnezeu nu se lasă impresionat de milioanele de luminițe și de vitrine doldora care distrag atenția de la adevăratul mesaj al nașterii Domnului. Steaua amintită de Matei în evanghelia sa (2, 2), cea care i-a condus pe înțelepții din Răsărit la Betleem – o supernovă despre care astronomii spun că ar fi apărut în anii 7-4 î.Hr. –, poate fi simbolizată și de lumina unei banale candele care să răzbească în întunericul în care ne adâncim tot mai mult. – Scria în blogul său, P. Victor Ostropel. Articol complet, aici.

Așadar, revin la întrebarea din subtitu: De ce mai sărbătorim Crăciunul? Cred că întrebarea ar putea fi modificată și să ne întrebăm dacă îl sărbătorim cu adevărat.

Cum putem spune că sărbătorim Crăciunul dacă mergem în centru la luminițe și ne facem poză cu bradul, înfulecăm turtă dulce fabricată în China, ajungem acasă și deschidem cadourile de la „Moș Crăciun”, iar duminica, ca tot românul, ne întrecem în sarmale și vin?

Nu vreau să exagerez și să spun că noi toți, ca români, am uitat cum să celebrăm nașterea Domnului, dar pare că noi chiar am uitat originile acestei sărbători. Culmea, noi, cu sânge de dac și marii patrioți cu steagul pe mașină de 1 decembrie, ne lăsăm păcăliți de un vin fiert și o poză care iese bine pentru că are multe luminițe pe fundal?

Centrul din Râmnic, mai vizibil ca niciodată în „cursa” către Moș Crăciun și golirea buzunarului

A prins foarte bine moda cu Târgurile de Crăciun în România. Desigur, originile acestei celebrări se află în orașele din Vest ale Europei, cum ar fi, de exemplu, Viena.

În România, aproape fiecare reședință de județ are un Târg de Crăciun în 2023. Motivul probabil se leagă de faptul că românii apreciază că cineva îi așteaptă de sărbători cu un vin cald și câteva gogoși tocmai în centrul orașului.

Desigur, prețurile nu sunt deloc modeste. Ba chiar, după ce sărbătorile de iarnă trec, la știri cea mai importantă statistică se referă la cât de scumpe au fost de data aceasta Crăciunul sau Revelionul și cât de mult au avut de scos românii din buzunare.

Culmea este că nimeni nu-i obligă pe români în centrul Râmnicului să cumpere tot felul de dulciuri și mâncare gata-pregătită și să exagereze, ca de obicei, în timpul sărbătorilor de iarnă cu mâncarea de pe masă. Să nu mai vorbim de risipa de mâncare pe care am fi putut să o anticipăm.

Ca un pattern social, este foarte interesant că nimeni nu neagă acest comportament și este deja bine împământenit în noi.

Un studiu social de care aș fi foarte interesat ar fi despre acest comportament: ce îi convinge pe români să fie atrași în cursa consumerismului, iar mai apoi să se plângă de situația precară financiară de care au parte?

Este și cale de întoarcere pentru cei care au căzut în vraja Moș Crăciun

Ați spune, din cele redactate mai sus, că sunt, așa cum spune și un bun prieten, un fel de Grinch al Crăciunului și că nu știu să mă bucur. Eu vă recunosc sincer: am cheltuit bani la un Târg de Crâciun, am cumpărat cadouri pentru cei apropiați mie, mă bucur și eu de câteva cumpărături extra de sărbători și intenționez să uit câteodată de importanța acestei sărbători.

Deci, ce ne poate salva din această vrajă? Dacă suntem atât de orbiți de aspectul material al acestei sărbători, cum ar fi interesul către cadouri sau mâncarea excesivă, poate că atenția către cei dragi nouă poate fi o cale prin care motivăm perioada de sărbători și ne apropiem mai mult de spiritul nostru, implicit și de Sărbătorit.

Părintele Ostropel, care, de altfel, ghidează tinerii râmniceni deja de mai bine de un deceniu, vorbește despre o metodă foarte simplă prin care să ieșim din tiparul consumerismului și să ne ghidăm către fericirea sufletească:

Nu contest faptul că, în goana după promoţii, poate vom reuşi să punem deoparte ceva şi pentru sărăcuţii Domnului. Dar un simplu cadou – mai mult sau mai puţin inspirat – făcut din prisosul nostru nu poate să desăvârşească toată această perioadă! Şi revin la Darul pe care noi, oamenii, l-am primit de acum mai bine de 2000 de ani, chiar l-am primit? Da, dar nu toţi. Însă mai este timp.

Mai avem câteva zile în care putem să primim cu toţii, fiecare în parte, Darul Domnului, pe însuşi Fiul său cel Unul Născut. Şi unde să-l primim? În nici un caz în casele noastre împodobite cu lumini stridente şi cu ornamente fistichii! Nu acesta este mediul în care Micuţul Isus s-a născut. Ci, mai degrabă, în peştera în care ne-am transformat inimile, ca să ne-o încălzească şi să ne-o lumineze! Să nu ne speriem de necurăţia noastră, deoarece peştera cea săracă şi mizeră este locul ales de Dumnezeu ca fiind cel mai potrivit pentru a se naşte! – spune p. Victor Ostropel. Mai multe despre subiect, chiar aici.