Cu mult înainte de a fi atestată documentar așezarea pe care astăzi o cunoaștem sub numele de București – Capitala României, denumirea sa apărea în vechile hrisoave în cu totul altă zonă a țării.

Într-un articol bine documentat, de la adevarul.ro, se arată că Vâlcea a rămas cel mai vechi județ al României atestat documentar, care și-a păstrat nu doar denumirea originară, ci și mare parte din teritoriul inițial. A mai existat un alt județ, mai vechi, doar că între timp, cu reorganizarea teritorială, a dispărut, iar teritoriul său a fost împărțit între mai multe județe. Este cazul lui Jaleș, primul județ atestat documentar (3 octombrie 1385), desființat după 1444, ale cărui așezări au fost înglobate mai apoi în componența județelor Gorj și Mehedinți.

„Cea mai importantă dată istorică a județului Vâlcea este cea de 8 ianuarie 1392, când pana marelui logofăt Filos (pe numele de monah, Filotei), un învățat și cunoscător al limbilor greacă și slavonă, înscria, pentru vecie, numele acestui străvechi ținut”, menționa prof. dr. Florin Epure, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, cu prilejul împlinirii a 631 de ani de existență a județului Vâlcea, referindu-se la hrisovul care poartă pecetea și semnătura domnitorului Mircea cel Bătrân.

Fotografie sugestivă, cu localitatea Marcea:

Unde se întâlnește prima dată denumirea București

În același articol, se arată că în județul Vâlcea se întâlnește pentru prima dată numele București, în cazul unui sat de pe Luncavăț, un afluent al Oltului, localitate atestată documentar încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, odată cu certificarea primelor localități din această parte a țării, în secolul al XIV-lea.

„Printr-un document tot din 8 ianuarie 1392, printre alte sate dăruite Mănăstirii Cozia, se amintește și de satul București, astăzi întâlnit sub numele de Marcea, din comuna Ionești – Vâlcea”, menționează Valentin Smedescu, șef Serviciu Îndrumare Metodologică și Coordonare în cadrul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, fervent promotor al culturii și istoriei vâlcene.

Pe lângă satul din Vâlcea, istoricii au mai descoperit denumirea de București / Bucura în județul Mehedinți, lângă satul Balta de astăzi, dar și în zona orașului Alexandria. Acestea au dispărut între timp, iar singura așezare care a păstrat această nume, încă din Evul Mediu, a rămas actuala Capitală.

„În Marele Dicționar Geografic al României, o lucrare alcătuită și prelucrată după dicționarele parțiale pe județe, realizată de George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu și Grigore Tocilescu, la 1899, se menționează numele București pentru mai multe așezări, nu doar pentru satul din Vâlcea.

Apărea, spre exemplu, ca sat al comunei Sălăgeni, din județul Fălciu de pe malul Prutului; ca fost sat pe apa Vedei din județul Teleorman, potrivit unui hrisov din secolul al XVII-lea; ca veche denumire a unui cătun din comuna Vâlcele, județul Râmnicu Sărat; dar și ca fost sat în județul Ilfov, în secolul al XVI-lea, ori ca fost sat în județul Tecuciu, lângă Nicorești. Mai regăsim această denumire în cazul unui târgușor – București Mici – din comuna Buhuș, plaiul Bistrița, județul Neamțu – cum i se punea în trecut”, amintește și istoricul Florin Epure.

Documente care atestă denumirea așezării de pe Luncavăț

Denumirea satului vâlcean s-a păstrat multă vreme peste secole și a existat chiar în paralel cu cea a așezării de pe Dâmbovița.

„De atunci (din 1392 – n.red.) vom regăsi această denumire (în Vâlcea – n.red.) în toate actele confirmate de urmașii lui Mircea Voievod. Spre exemplu, tot la 8 ianuarie, dar în 1407, se pomenește în documente, de asemenea, despre satul de pe Luncavăț, București. La fel în documentele din: 19 iunie 1421, 12 decembrie 1424, 25 iunie 1436 – într-un act semnat de Alexandru Vodă.

Vom regăsi denumirea și în 1443, 1451, 1475, 1478 și tot așa…”, mai amintește Valentin Smedescu menționând ca sursă a documentărilor lucrarea «Primele localități vâlcene atestate documentar» din «Priorități istorice vâlcene/ 610»/ Complexul de Spiritualitate Creștin-Ortodoxă „Sf. Nicolae”.

Bucureștii Vâlcii peste veacuri

La început, numele București se scria cu doi „ii”, așa cum este consemnat în hrisoave. Satul din Vâlcea îl vom regăsi menționat chiar și după aproximativ trei secole de la prima sa atestare documentare, pomenit în urma unor neînțelegeri pentru hotare, mediată de domnitorul Constantin Brâncoveanu.

„La 2 octombrie 1697, Brâncoveanu dă o poruncă legată de alegerea «moșiei București», pornită de la o gâlceavă în care una dintre părți era părintele egumen Grigore de la Mănăstirea Govora, pentru niște hotare ale mănăstirii: „București și Ionești ot jud. Vâlcea”. Egumenul Govorei se plângea că un anume Paisie îi încălca hotarul moșiei Ionești pe care-l avea „din veac” și intra cu hotarul în moșia București”, mai amintește aceeași sursă.

Datele din acest articol sunt preluate dintr-un articol bine documentat de pe adevarul.ro