Transhumanța, un obicei străvechi de sute de ani, a primit onoarea de a fi inclusă în prestigiosul Patrimoniu Imaterial UNESCO. Această decizie aduce nu numai o rază de lumină asupra unei tradiții ancestrale, ci impune și o misiune vitală autorităților române: conservarea și protejarea acestui obicei pastoral.

Primarul localității Vaideeni, descendent direct al păstorilor, a subliniat că, pe lângă bucuria incontestabilă adusă de această includere în patrimoniul mondial, aceasta conferă și o oportunitate excepțională pentru revitalizarea Transhumanței. Daniel Băluță a ilustrat importanța refacerii tradiționalelor culoarelor de trecere a oilor, oferind exemplul concludent al Spaniei, unde transhumanța din Madrid devine un magnet pentru turism și o forță vitală pentru comunitățile locale.

Făcând un apel la responsabilitate, primarul a subliniat riscul iminent al dispariției acestei meserii și a criticat gestionarea subvențiilor ineficiente către crescătorii de oi. Cu fermitate, a declarat că recunoașterea internațională a Transhumanței trebuie să aducă schimbări tangibile în sprijinirea acestei tradiții vitale:

” Transhumanța este inclusă în Patrimoniul Imaterial UNESCO și depinde de noi să găsim soluții, pentru că pot fi accesate fonduri pentru tot ceea ce înseamnă „transhumanța”: păstrarea și menținerea ei în sensul că se pot reface culoare, așa cum sunt în Spania, unde transhumanța este unul dintre marile evenimente, și tot orașul Madrid este într-o mare sărbătoare odată cu trecerea oilor de la munte spre șes. La noi, odată cu dispariția CAP și intrarea terenurilor în posesia proprietarilor, nu s-a mai permis ca animalele să treacă pe proprietățile lor. Aceste culoare pot fi refăcute, chiar dacă nu se pot face toate, iar pe aceste trasee se poate adăuga plus valoare, în primul rând, din punct de vedere turistic, dar și pe alte nișe, atât a produselor, a punctelor gastronomice, a produselor tradiționale.   Poate fi făcută o rețea a „transhumanței”, unde pot fi alocate subvenții. În momentul de față, transhumanța se face cu mașina, fiindcă este aproape imposibil dacă nu se realizează niște culoare. Odată incluși în Patrimoniul Imaterial UNESCO, reprezintă o oportunitate uriașă de care trebuie să fim conștienți. Să facem din această transhumanță o sărbătoare. Mai mult, se pot obține finanțări, se pot face lucruri frumoase, și pe lângă acest aspect, am mai spus, se pot aloca chiar subvenții pentru cei care fac transhumanța. Fiindcă este un pericol real dispariția acestei meserii, iar subvențiile care se alocă nu ajung direct la beneficiar. Parcursul lor este prin intermediari, prin asociații, prin federații.     Prin această includere în Patrimoniul Imaterial UNESCO a transhumanței este doar un început de drum. Dacă și acest drum încă o dată se arată neimportant, când iată că oaia are recunoștință la nivel european și când se pare că alții prețuiesc mai mult decât noi acest element numit oierit, pentru care unii se laudă că stă la baza nației române prin Miorița, iar alții nu știu cum să-i pună piedici să se dezvolte, pierdem o mare avere a identității noastre de români. Și fac această precizare fiindcă dacă se face o analiză la nivel național, sunt în prezent sub 50% din efectivele de oi față de acum 10 ani. Prin urmare, ne bucurăm că s-a finalizat acest proiect important pentru comunitățile din mai multe țări și ne bucurăm, în primul rând, că am pus umărul la această realizare”  , ne-a declarat primarul localității Vaideeni, Daniel Bățuță, fiu de cioban din tată în fiu.

În urma activităților de documentare desfășurate în zona Vaideeni, a fost obținută această recunoaștere la nivel internațional

Trebuie știut că o bună parte dintre studiile și documentele care au stat la baza înscrierii transhumanței carpatine în patrimoniul UNESCO au avut ca fundament păstoritul transhumanței în Vaideeni, realizat de specialiști împreună cu Academia Română și Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.

”Lucrarea s-a încheiat anul trecut, și această colaborare continuă. Sperăm că, odată cu această recunoaștere, păstorii noștri vor putea obține pentru acest element destul de greu și costisitor în activitatea lor, anumite beneficii care să le ușureze munca, pentru că, din păcate, pe zi ce trece, transhumanța și tot ce înseamnă partea de oierit sunt pe cale de dispariție. Din ce în ce mai greu, atât pe lângă faptul că nu găsesc personal în activitatea lor, mai sunt și aceste costuri suplimentare. Să sperăm că, prin aportul nostru, am pus umărul la continuarea acestui frumos și reprezentativ pentru noi, românii, element – transhumanța”, ne-a declarat primarul localității Vaideeni, Daniel Băluță.

Mutarea sezonieră a animalelor începe în fiecare an la sfârșitul lunii aprilie, primăvara, atunci când păstorii își pregătesc turmele de oi și pornesc cu mioarele către munte, unde oile pot paște în liniște. În inima munților, rămân timp de patru luni, iar toamna, mai exact pe data de 14 septembrie, ciobanii și animalele se întorc acasă.

Transhumanța poate să-și recapete importanța economică de altădată, oferind ciobanilor posibilitatea de a valorifica o mare parte dintre produsele făcute din lapte de oaie. În același timp, aceștia pot promova și meserii care sunt acum pe cale de dispariție, cum ar fi prelucrarea lânii