Cum ar fi arătat Bulă și Ștrulă în zilele noastre? S-a întrebat cineva? Cum ar fi Bulă pe post de politician, aruncat în luptă în fruntea unei oștiri numeroase, controlată mai ales prin spiritul de turmă, decât prin inteligență. Să spunem că Bulă, cu obrăjorii săi bucălați ar fi bun de scos la înaintare pentru a acoperi cum se cuvine interesele oștirii. Până se gândește el de unde începe și unde se termină Moldova, oștenii nerăbdători din spate îl tot împing înainte, pe un scaun cam mare pentru fundul lui, dar pe care îl visează zi și noapte. Nimic nu este prea mult pentru atingerea scopului propus, toată lumea își dă seama că Bulă are pentru prima dată șanse să devină șeful absolut al iobagilor rămași pe plantație și se aruncă pe piață tot felul de promisiuni. În acest scop oștenii organizează un festival gigantic, în care Bulă este singurul candidat la șefia haitei, dar toți se întreabă, până în ultima clipă: „Iese bade, sau nu iese?” Am adus-o noi, vorba aceea, pe iapa brează a petroliștilor în turul doi, acum trebuie să tragem lozul câștigător…

De cealaltă parte Ștrulă stă închis în casă, negru de invidie, se uită pe geam la oștirea înfierbântată a lui Bulă și se gândește cum ar fi să mai scrie o carte. De data asta nu va mai fi despre război. Nu i-a ieșit planul cum se aștepta. Ar fi trebuit ca, după ce se uitau la moaca lui desenată artistic pe panouri toate doamnele și domnișoarele în călduri să stea cu cartea în mână, absorbite de conținut, și să se minuneze ce fel de ostaș vajnic ar  vrea să le conducă spre Paradisul promis, iar fiecare bărbat ieșit de la cârciumă să fie văzut savurând, pe marginea drumului, așezată cu grijă lângă paharul de rachiu de pufoaică romanul secolului, scris de Ștrulă. „Niște nerecunoscători, românii ăștia! Nu mai știu ce este literatura adevărată. Oare dac o traduc în mai multe limbi or s-o citească măcar în diaspora? Cum să nu ies eu președinte, dacă tăticul meu a ieșit fără probleme? Ce, eu sunt mai prost?”, se întreabă el necăjit.

„Cin΄ să fie, cin΄ să fie alesul nostru”, se întreabă în acest timp americanii, care și ei, săracii, s-au trezit pe ultima sută de metri fără candidat, cu un Joker pe post de alternativă prezidențială și, mai grav, fără idei de campanie. Kamala Harris pare să se fi consultat prin firul roșu direct cu auriștii noștri când a anunțat un plan de redresare economică unde este inclus, la loc de cinste, sprijin de la stat de 25.000 de dolari pentru americanii care vor să-și cumpere case. „Planul Simion” pare să bată de această dată strategiile politice românești, care au creat un scandal emoțional în sistemul sanitar doar pentru a distrage atenția românilor de la adevăratele probleme ale sistemului.

Suntem victimele unui scenariu perfect, o reeditare a scandalului Hexi Pharma, din care nu am învățat nimic. În cele din urmă s-a dovedit că vinovatul era, de fapt, o victimă care a murit la colț de stradă, dezinfectanții folosiți erau în parametri, iar scandalul a murit în liniște, neobservat de nimeni. La fel trebuie să ne întrebăm și acum: cui servesc astfel de scenarii apocaliptice, unde este mobilul așa-ziselor crime în serie din spital, și care este miza reală? Nu cumva se apropie alegerile și ura românilor trebuie din nou direcționată spre cineva anume, care trebuie să piardă? Dacă mai există undeva, într-un colț, umbra prezumției de nevinovăție ar trebui să lăsăm instituțiile statului să își facă treaba, iar până când nu se va demonstra clar mobilul să nu credem pe nimeni criminal în serie. Mai bine să ne gândim la Bulă și la Ștrulă, care stau în spatele cortinei și așteaptă cuminți să pună mâna pe cea a mai rămas din țara aceasta. Poate ar trebui pedepsit și planul de a omorî economic România, plan care a fost început din 1989 și nici până acum nu a fost dus la capăt așa cum se așteptau criminalii, victime fiind, de această dată, câteva miliarde de români. Și din țară și de afară! Mutilată, lipsită de educație și cultură, bombardată cu tot felul de informații false și jefuită fără milă, iată că România încă mai mișcă. Depinde doar de noi să îi trimitem pe Bulă, Ștrulă, Candidatul „de aur” sau orice alt personal de banc prost acasă la ei, să mintă pe cine vor acolo, dar să ne lase să trăim liniștiți. Fără ei și fără șmecheriile pe care le pun la cale în fiecare zi.

.