De ce o fi Românica noastră condamnată mereu să semene cu o fosă nevidanjată? Și de ce politicienii de astăzi, chiar și atunci când ajung pe buza prăpastiei continuă să ne împroaște în față tot felul de nulități politice, ca pe ultimii proști? Ne apropiem cu pași repezi de startul la alegerile parlamentare și prezidențiale și ne pregătim să dăm afară tot ce am mâncat în ultimele zile când o să regăsim pe liste aceleași nulități, aceeași gaură de la covrig, devenită atât de mare încât aproape că nici nu mai știi dacă există pe undeva, pe margini, și vreo urmă din covrigul odinioară atât de apetisant.

În politică avem tot timpul așteptarea că se va schimba ceva, iar la final sfârșim prin a ofta amar și a constata că, în fond, nu s-a schimbat absolut nimic. Când ne uităm la „noii” politicieni Ciucă, Geoană, Ciolacu, aproape că ne vine să plângem după tătucii lor, pe care i-am înjurat la vremea când ocupau funcții în stat, pentru că ni se păreau incompetenți. În comparație cu cei de astăzi Năstase, Iliescu și chiar Băsescu au ajuns să pară un fel de genii descoperite abia după mumificare. Doamne ferește să ajungem vreodată să îl plângem și pe cel dintâi turist al țării, când vom vedea ce urmează după el, la conducerea României. Este un fel de butoi cu politicieni la saramură din care o mână nevăzută mai scoate din când în când câte un exemplar pentru a-l arunca populației flămânde spre grabnică îngurgitare.

Nici nu e de mirare că, după ce partidele „mari” nu au fost capabile să producă decât aceste specimene, cele mici s-au împiedicat la Simion și Șoșoacă. În peisajul acesta absolut pestriț iar vom fi nevoiți să alegem „răul cel mai mic”, iar acesta trebuie să fie măcar un politician de bun simț. Este greu de crezut că o candidată precum Elena Lasconi ar putea strânge în jurul ei o majoritate suficientă pentru a bate la funduleț colosul PSD. Nu are nici forța, nici carisma și nici susținerea politică suficientă pentru asta și, în plus, se va lovi și de misoginismul tipic românesc. Dar măcar încearcă, iar acest lucru trebuie lăudat. Cu cine va intra Ciolacu în turul al doilea este absolut crucial. În cazul în care va intra cu Geoană sau Ciucă, electoratul va percepe că pesediștii se bat între ei, și mulți se vor abține de la vot. Dacă va intra cu Simion este clar că PSD câștigă, pentru că tot românul va alege, ca de obicei, răul cel mai mic. Interesant este ce s-ar întâmpla dacă ar ajunge Lasconi în turul al doilea. O bagă Ciolacu în șlițul pantalonilor PSD, sau România ar putea avea și ea, măcar de probă, așa, vreo 4 ani, o „Maia Sandu” a ei? Vom trăi și vom vedea. În sondaje nu credem nici o iotă. De obicei sunt plătite de cine este scos primul, deși important este clasamentul de la locul doi spre bază.

La alegerile parlamentare avem la fel, toți perdanții de la locale sau finanțatorii filialelor locale ale partidelor care se înghesuie să prindă și ei un loc cât de cât moale pe undeva, să doarmă liniștiți pe un scaun din Parlament. Ce caută indivizi care nu au fost aleși nici măcar la ei acasă, în ședința de coteț a găinilor din curte să se cocoațe pe listele de la parlamentare și să ne fie serviți calzi, ca niște cârnăciori vechi de cinci luni, asezonați cu muștar să le piară mirosul? Cine sunt, bunăoară indivizi precum Andra Bica, Aurel Simion sau parlamentarii care au tăcut mâlc timp de patru ani prin legislativul național, și care se prevede că vor fi reciclați și expuși din nou pe buletinele de vot ca și cum ar fi proaspăt scoși la vitrină? Ce au făcut pentru alegătorii din Vâlcea Daniela Oteșanu, Eugen Neață sau Odiviu Popa, ce îi recomandă pentru un nou mandat? Nici măcar vocea și talentul, vă spunem noi…

Singurul parlamentar care a fost activ în acești ani a fost Claudia Banu. Nu și-a atacat fără motiv adversarii politici și nici colegii, a susținut legi de bun simț, a ajutat la adoptarea câtorva acte normative importante și a păstrat decența necesară pentru a reprezenta județul la nivelul funcției pe care a deținut-o. Avem nevoie de mai mulți oameni de acest fel în județ. Ar trebui ca, după alegeri, parlamentarii aleși, indiferent de partid să își dea mâna pentru a susține interesele comunității pe care o reprezintă, abia atunci am simți cu adevărat că avem și noi pe undeva, prin Parlament, câțiva reprezentanți care pot face diferența. Să mergi acolo ca să încasezi patru ani o soldă grasă și să nu deschizi gura decât atunci când rostești jurământul sau doar pentru a înjura adversarii politici nu este ceea ce ne dorim. Și nu ar mai trebui să trimitem în Parlament astfel de nulități „no name”, pe care îi reprezintă doar cantitatea de mâncare sau de băutură pe care o îngurgitează, ori relațiile cu un președinte de partid. De ce nu, ar trebui inventată chiar și o „școală” obligatorie pentru parlamentari și politicieni. Cum să facă legi niște indivizi care nu au cunoștințe minime de drept, și să aibă pretenția să conducă o țară foști covrigari? Chiar nu putem mai mult?