Donald Trump a ieșit președinte pe fondul unei emoții populare puternice. Am auzit în ultimele zile înainte de linia de sosire a alegerilor fraza că președintele Trump este singurul care va opri războiul cu Ucraina. Ca în orice campanile de imagine politică nimeni nu se gândește, însă, ce înseamnă asta pentru România și în general, pentru întreaga lume. Acum, că a ieșit președinte, toată lumea așteaptă cu gura căscată soluții salvatoare de la un președinte-fanfaron care deja a demonstrat că nu este capabil decât să se dea în spectacol. Alegerea lui Trump era, din păcat, previzibilă în contextul politic actual, unde populismul a ajuns să ia ochii alegătorilor iar, în spatele acestuia, revin în tot mai multe țări la putere partidele socialiste, iar asta se întâmplă pe fondul discrepanțelor sociale tot mai accentuate între bogați și săraci.

Cum ar putea opri Trump războiul? Într-un singur fel: prin trasarea unei linii roșii prin inima Ucrainei și prin forțarea președintelui Zelenski să își cedeze o pare din teritoriul național lui Putin. Dacă SUA oprește livrarea de arme către Ucraina acest lucru va fi inevitabil, iar asta ar însemna că Putin obține ce și-a propus și poate avea, peste câțiva zeci de ani, pretenții să obțină și alte teritorii apropiate de granițele rusești, din moment ce i-a ieșit de data aceasta jocul de a speria întreaga lume încât să îi cedeze un teritoriu care nu era al lui. Ce ar însemna asta pentru România? Simplu: faptul că vom avea întotdeauna în coastă un dușman imprevizibil și periculos, dispus să plătească inclusiv pentru a influența alegerile astfel încât să apară susținători de-ai săi la conducerea țărilor pe care vrea să și le supună (a se vedea cazul Republicii Moldova și nu numai), iar asta ne aduce pe noi, românii mult mai aproape de posibilitatea de a deveni în viitor carne de tun pentru marile puteri. Cu siguranță lui Putin îi convine alegerea lui Trump, așa cum i-ar conveni, de exemplu alegerea unui lider socialist sau așa-zis naționalist și în România. De ce? Pentru că Rusia are acum interesul să negocieze un bun care nu îi aparținea încă de la început, și acesta este Ucraina. Să ne întrebăm în continuare care dintre candidații la președinție ar fi capabil de o negociere reală cu Rusia, și această negociere să fie în favoarea României? Ce rost ar mai avea, când alegătorii nu au fost educați să vadă mai departe de vârful pantofului propriu și de prima cârciumă din colț?