După alegerile parlamentare, mulți și-au găsit consolarea în ideea că „România a evitat glonțul extremist.” Realitatea e mai dureroasă decât vrem să recunoaștem: extremiștii, nu doar că nu au fost opriți, ci și-au consolidat poziția.

Iar alegerile prezidențiale, care se apropie, nu aduc nici ele motive de optimism. În locul unei competiții pentru idei și soluții, avem de-a face cu o luptă a sloganurilor, a urii și a dezinformării. Tot ceea ce era, cândva, o speranță a fost înghițit de agresivitate și tensiuni.

Extremismul, o creație a sistemului

Cum am ajuns aici? Extremismul nu a apărut de nicăieri. Este o creație a sistemului, o dihonie  care s-a transformat în monstru. În timpul pandemiei, figurile unor lideri precum Simion și Șoșoacă au fost lăsate să crească, alimentate de un sistem care le-a permis să-și facă numărul. Fără să reacționeze la conspirații, injurii sau derapaje, coaliția tradițională PSD-PNL a tăcut, sperând să folosească extremismul drept argument politic atunci când le-ar fi fost convenabil.

Acum, această strategie se întoarce împotriva lor. Dihonia s-a transformat într-un monstru care atrage tot mai mulți adepți. În timp ce recită slogane naționaliste și povestește despre gloria trecutului, extremismul găsește ecou în sufletele dezamăgite ale celor care nu mai văd alternative.

Din umbra sistemului, a apărut și Georgescu, un personaj care a dus extremismul la un alt nivel. Cu un discurs mistic și naționalist, el a reușit să convingă oameni care, în alte condiții, nu ar fi susținut niciodată un asemenea mesaj. Ajutat de TikTok, , Georgescu a devenit o voce proeminentă.

Și ce spune el? Vorbește despre „înțelepciunea Rusiei,” despre „modele morale” precum Codreanu și Antonescu, și despre o Românie ruptă de valorile europene. Publicul său, format din cei dezamăgiți de partidele tradiționale, vede în el o lumină. Dar această lumină e doar o flacără care arde viitorul.

Privind datele momentului, tabloul este de-a dreptul sumbru. Manipularea orchestrată de echipa lui Georgescu este evidentă, însă efectele acesteia încep deja să se resimtă în relația cu Rusia. Figuri influente și periculoase din ierarhia statului rus își exprimă public satisfacția față de succesul lui Georgescu.

Este prea târziu să mai convingi susținătorii săi, orbiți de ură și dezamăgire, că liderul lor este nu doar controversat, ci și periculos.

Realitatea este că riscurile sunt enorme. Povestea aceasta alunecă  pe o pantă fără întoarcere, iar consecințele sunt greu de anticipat. Și mai grav este faptul că mulți oameni par mai preocupați să apere imaginea candidatului lor de presupusele „denigrări” ale presei decât să recunoască influența nocivă a Rusiei.

Și în timp ce adevărul se sufocă sub valul de manipulare, noi riscăm să pierdem ceva mult mai prețios: capacitatea de a discerne realitatea.

Ce e de făcut?

Poate că, într-o zi, ne vom întoarce privirea spre educație, acea Cenușăreasă a sistemului, care a fost ignorată prea mult timp. Poate că vom înțelege că fără educație și fără o reformă reală, vom continua să alegem dihonii și extremiști.

Dar până atunci, trebuie să acceptăm realitatea: atât am putut. Și, dacă nu ne schimbăm direcția, vom continua să ne afundăm într-o mocirlă din care va fi tot mai greu de ieșit.