Decembrie 1989 a fost o lună de sânge, curaj și confuzie. 1116 vieți au fost curmate, iar majoritatea nu au căzut în timpul regimului Ceaușescu, ci după 22 decembrie, când dictatorul fusese deja înlăturat. Este paradoxal și revoltător. 35 de ani mai târziu, încă nu știm cine a tras, cine a ordonat și cine poartă responsabilitatea.

Revoluția a fost o explozie de speranță, dar și un decor pentru o luptă pentru putere. În loc să marcheze începutul unei noi ere, zilele de după 22 decembrie au fost marcate de haos, minciuni și manipulare. Documentele apărute în ultimii ani confirmă ceea ce mulți bănuiau: decembrie 1989 nu a fost doar o revoluție, ci și o lovitură de stat bine mascată.

Morți pentru o iluzie: Teroriștii care nu au existat

După căderea lui Ceaușescu, în loc de pace, am avut focuri fratricide. Armata română, dezinformată, a tras în civili și în propriile rânduri. S-a vorbit despre „teroriști” și „securiști” care atacau din umbră, dar aceste figuri au fost mai degrabă invenții decât realitate. Teroriștii nu au fost prinși, nu au fost dovediți. Erau doar o justificare pentru legitimitatea noii conduceri.

Scenele de haos și panică, cu oameni înarmați, focuri încrucișate și ordine confuze, nu au fost decât un mijloc de a întări ideea unei victorii împotriva unui dușman fictiv. Tovarășii din Comitetul Central au orchestrat o piesă sumbră, iar prețul a fost plătit de oameni nevinovați.

Timpul care a trecut și dreptatea care nu vine

Ion Iliescu, figura centrală a acelor zile, a supraviețuit politic și fizic tuturor celor implicați. Dosarul Revoluției, îngropat decenii, a fost redeschis, dar se mișcă lent, așa cum ne-am obișnuit în România.

De ce avem nevoie de acest dosar? Nu doar pentru a identifica vinovații, ci și pentru a închide rănile unei generații care a sperat într-un viitor mai bun. Fără adevăr, nu poate exista reconciliere.

O datorie către cei care au căzut

După 34 de ani, miturile trebuie înlocuite cu adevărul. E timpul să admitem că cei 1116 nu au murit pentru a salva țara de „teroriști”, ci pentru a legitima un regim nou, născut din sânge și manipulare.

Nu este prea târziu pentru adevăr. Este însă târziu pentru cei care au așteptat o viață întreagă dreptatea.

Revoluția a fost câștigată, dar cu un preț pe care încă nu l-am înțeles pe deplin.