De fiecare dată când pe scena  apare un personaj care promite revoluții, reforme totale și renașteri naționale, ar trebui să ne punem întrebarea: «Cine are de câștigat?». Călin Georgescu nu este primul și, cu siguranță, nu va fi ultimul nume care se va autoproclama soluția miraculoasă pentru toate problemele României.

Retorica lui Georgescu s-a sprijinit pe teme naționaliste agresive, care, de fapt, ascundeau doar un scop meschin: crearea unui curent populist, care să fie folosit drept „berbec” împotriva instituțiilor statului. Mai mult, apariția sa pe scena politizării extreme nu a fost o coincidență. Și asta, fiindcă, de fiecare dată când societatea devine fragilizată, când oamenii încep să-și piardă credința în sistem, cineva trebuie să umple golul. În acest caz, Georgescu a fost ales drept „reformatorul” care promitea o nouă ordine, dar fără a explica exact cum și cu cine va face această schimbare.

Jocurile de culise: Un lucru este cert: nimeni nu investește într-un asemenea personaj fără a avea un plan bine pus la punct. Iar atunci când banii curg din direcții dubioase, nu e greu de intuit cine trage sforile. Un exemplu clar este traiul de lux afișat de Georgescu în timp ce susține lupta pentru popor. Se pot spune multe despre el, dar nu că duce o viață modestă, specifică unui veritabil patriot dedicat cauzei naționale.

De ce nu a putut ajunge la putere?   Răspunsul este simplu: nimeni din structurile reale de putere nu și-a asumat un risc atât de mare. Faptul că avea sprijin din zone considerate periculoase, într-o democrație autentică, arată că orice astfel de experiment politic este rapid destructurat. Nu pentru că este cenzurat, ci pentru că astfel de oameni devin rapid periculoși, chiar și pentru cei care i-au susținut inițial

Georgescu a fost prins între ciocan și nicovală. Pe de o parte, autoritățile nu au putut ignora spectrul infracțiunilor financiare care l-ar putea trimite încătușat. Pe de altă parte, cei care l-au sprijinit financiar și strategic nu sunt oameni răbdători. Ei cer rezultate. Iar atunci când promisiunile nu sunt onorate, telefonul nu mai sună pentru negocieri, ci pentru facturi restante.

Prin urmare, slavă Domnului, Georgescu este out, la capăt de linie. A ajuns într-un punct fără ieșire, nefiind util nici celor care l-au susținut, nici celor care l-au tolerat ca simplu zgomot de fond în peisajul politic.

Cazul său este o lecție despre cum un proiect artificial, bazat pe false speranțe, poate deveni rapid un eșec de proporții.

Cine va fi următorul lider care va promite imposibilul? Rămâne de văzut dacă va mai continua cineva să cadă în aceeași capcană.