Orgoliul lui Donald Trump este generat de neputință. Este ultima luminiță de semnalizare disperată de pe nava are se scufundă. Nu este vorba aici doar despre America, este vorba despre întreaga lume, despre scufundarea valorilor care ne-au condus până acum și încercarea de supraviețuire a fiecăruia dintre noi într-o lume care nu mai are nevoie de noi. Da, ați auzit bine. Începem să devenim inutili, serviciile și competențele noastre aproape că nu mai contează din cauza inteligenței artificiale, iar acest lucru, pe care l-am provocat singuri riscă să ne înece în propria noastră vomă.

Introducerea de taxe pentru mărfurile importate este doar o mică rotiță într-un întreg angrenaj economic. Trump a încercat să obțină pur și simplu un avantaj al începătorului, adică să fure startul cursei. Scopul este, pe de o parte, să încaseze multe milioane de euro înainte ca celelalte puteri economice mondiale să se trezească și să adopte măsuri similare, în oglindă, iar pe de ală parte urmărește să stimuleze reindustrializarea Americii, pentru ca statele membre să depindă cât mai puțin posibil de alți poli economici mondiali de putere. Măsura este foarte periculoasă, totuși, deoarece americanul de astăzi nu mai este același american care a populat pădurile pustii ale pieilor roșii și a avut în spate disperarea nou-venitului ajuns pe un tărâm necunoscut și ostil, care l-a determinat să muncească pentru a se căpătui. Acum majoritatea americanilor sunt deja căpătuiți de câteva generații, s-au obișnuit cu confortul și vor strâmba din nas, împroșcând interlocutorul cu materia umedă pe care o au pe sub limbă dacă vine vreun angajator pe la ei prin cartier să întrebe cine ar vrea să muncească într-o fabrică. „Du-te măi, nene de unde ai venit, f..k you!”, îi vor spune, după care se vor întoarce liniștiți la preocupările lor intelectuale sau la liniuța de cocaină pe care o părăsiseră cu părere de rău pentru a vorbi cu nesimțitul care îndrăznea să îi jignească într-un asemenea hal. Trump uită că mexicanii sunt pentru America la fel cum sunt românii pentru fermierii de căpșuni din Spania: mână de lucru ieftină. Nu taxele i-au determinat pe giganții producției să își mute fabricile în alte state, ci lipsa de personal calificat și dispus să mai muncească în ziua de astăzi.

Impunerea de taxe pentru intrarea mărfurilor în America va genera măsuri similare în Europa, de pildă, iar cine va câștiga în mod real din acest război va fi, ați ghicit, exact țara care l-a generat, și anume China. Mărfurile chinezești vor fi accesibile mai ales acelor state care nu pun taxe Chinei, dar pun Americii, de pildă, ceea ce va face ca mărfurile chinezești să fie încă și mai căutate decât sunt astăzi. Pur și simplu pentru că chinezii pot: au oameni care să muncească, au tehnologie, au inovație, au un regim care le permite să controleze ce și cum se produce, astfel încât ei să aibă doar de câștigat. În zona de tehnologie verde, care este considerată tehnologia viitorului ei sunt deja campioni. Au descoperit cum să producă panouri, mașini electrice și orice altceva din acest domeniu foarte ieftin, dar la o calitate care deja ajunge să concureze cu cea nemțească.

Ce va face în aceste condiții americanul sau europeanul obișnuit să trăiască toată viața în confort? Ce servicii și ce produse mai poate oferi țara din care provine el astfel încât să egaleze și să depășească eventual performanțele Chinei? Cine va mai fi dispus să muncească în fabrici pentru a produce lucruri noi? Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem în următorii ani. Surprinzător, vom constata că, în timp ce Putin se dă de ceasul morții pentru o bucată de pământ în plus, pentru care mor milioane de oameni, în timp ce Trump face tumbe economice periculoase destabilizând cu taxele lui întreaga economie mondială, iar Europa trăiește încă într-un „dolce far niente”, așa cum a obișnuit-o istoria avem un dușman comun. Tăcut, care nu vrea conflict, nu își pierde timpul dându-se mare la televizor, nu aruncă bombe și nu ceartă pe nimeni. Pur și simplu vinde, vinde și iar vinde. Cui? Nouă, tuturor fraierilor care cumpărăm cu bani munciți astăzi din greu mărfuri care nu ne trebuie, deși nu suntem conștienți dacă și mâine vom mai fi capabili să monetizăm în același fel cunoștințele pe care le-am dobândit.

Conștientizarea inutilității fiecăruia dintre noi naște pericolul suveranist. Da, v-am surprins, nu-i așa? Acești fanatici care și-au găsit rezonanța propriilor neputințe sociale în discursurile sforăitoare ale lui Georgescu nu fac decât să conștientizeze, fiecare la nivelul său, că acest sistem este aproape de colaps. Și toți sunt supărați că politicienii nu fac nimic să oprească această prăbușire. Din această cauză par dispuși să dea foc la toată șandramaua și să fugă de acasă doar cu hainele de pe ei, fără să își dea seama că tot ei vor fi cei chemați, cu frumosul sau cu biciul în coaste, să o reconstruiască la loc.