Cu doar o zi înainte de turul decisiv pentru Președinție, România pare calmă. Oficialii se dau neutri, echilibrați, pro-europeni. Dar aparențele înșală. Sub masca decenței, sistemul lucrează tăcut și eficient pentru un candidat care, în mod paradoxal, se declară „anti-sistem”: George Simion.

Partidele mari evită confruntarea directă. PSD mimează reținerea, dar nu are nicio problemă cu extremismul. Cei din conducere tac sau joacă dublu. Biserica, în multe zone, îi deschide ușile și îl așază la loc de cinste. Iar în culise, vechile structuri care au alimentat ani la rând idei naționaliste, îl privesc cu simpatie și încurajare.

Nu e nimic de mirare că PSD pare compatibil cu AUR. În realitate, partidul condus azi de Marcel Ciolacu nu a fost niciodată un partid de stânga autentic. Nu a încurajat gândirea critică și nici democrația adevărată  A dat pomeni electorale, dar nu a construit o societate echitabilă. Azi, nu mai are nici rușinea de a cocheta, chiar și voalat, cu radicalismul.

PNL, după plecarea lui Iohannis, este rătăcit. Oficial îl susține pe Nicușor Dan, dar în teritoriu se văd fisuri. Unele voci chiar preferă să tacă, sperând că valul AUR îi va duce și pe ei înapoi în Parlament. S-au frăgezit prea mult în coaliții toxice ca să mai poată inspira vreo direcție coerentă.

Biserica Ortodoxă Română a ajuns, în multe cazuri, o platformă de propagandă. Preoți și ierarhi își uită misiunea și devin vectori politici. Puțini mai vorbesc despre iubire, iertare, rațiune. În schimb, susțin exclusivismul și manipularea. Iar Patriarhul? Se face că nu vede.

Serviciile secrete, cele care ar trebui să apere democrația, au lăsat teren liber pentru propagandă agresivă, simboluri legionare, ură de tip sovietic și o rețea periculoasă care lovește în valorile occidentale. Nu pentru că n-ar fi văzut. Ci pentru că, în multe cazuri, s-au recunoscut în discursul AUR.

Azi, George Simion nu este candidatul împotriva sistemului. Este creația sa. Este produsul perfect pentru un stat care nu și-a învățat lecțiile istoriei.

Votul de pe 18 mai: ultima redută a democrației – În concluzie, statul român, cu tot ce înseamnă el – partide, servicii, biserică – joacă pe ascuns pentru George Simion. Nu din convingere, ci din interes. Pentru că le convine. Pentru că le e frică de schimbare.