În România rurală, administrațiile locale sunt aduse în pragul colapsului. Problemele nu mai țin de proiecte ambițioase sau de lipsa ideilor.  Criza este una simplă, dar gravă:  nu mai sunt bani, nu mai sunt oameni, iar guvernul continuă să ceară mai mult, fără să ofere aproape nimic în schimb.

La o întâlnire recentă cu primarii din toată țara, conducerea de la centru a tratat cu superficialitate apelurile disperate venite din teritoriu.  Cererile clare și întemeiate ale autorităților locale au fost întâmpinate cu răspunsuri vagi și cu o atitudine care a lăsat loc frustrării. În loc de soluții, s-a vorbit despre reduceri de personal, despre „optimizări” și despre cum ar trebui gestionate resursele, deși în multe primării nici măcar posturile de bază nu mai sunt acoperite.

Primăriile cer ordine și fonduri, nu promisiuni și tăieri

Autoritățile locale au cerut ca statul central să preia cheltuieli pe care în mod firesc ar trebui să le suporte. De exemplu, plata integrală a transportului profesorilor sau a salariilor pentru asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități. Aceste obligații sunt lăsate de ani buni în sarcina bugetelor locale, care abia mai pot susține funcționarea de zi cu zi.

În schimbul unei soluții clare, primăriile au primit vechea rețetă: tăieri. Reforma gândită de Ministerul Dezvoltării prevede reducerea a zeci de mii de posturi în administrația publică locală, într-o perioadă în care resursa umană este deja sub pragul minim de funcționare în multe localități.

În comunele mici, unde și doi angajați în minus pot bloca întreaga activitate, această decizie riscă să însemne un dezastru. Se ignoră complet realitatea din teren, iar pierderile vor fi resimțite de cetățeni, nu de „optimiștii” de la centru care lucrează pe salarii uriașe.

Proiectele bat pasul pe loc. Constructorii sunt lăsați în aer

Un alt punct de tensiune major este blocarea proiectelor de investiții. Programul „Anghel Saligny” este aproape secătuit. Constructorii sunt prinși în contracte fără acoperire, cu muncitori care au familii, datorii și rate. La fel se întâmplă cu unele proiecte din PNRR, despre care a apărut informația că nu vor mai fi finanțate dacă lucrările nu au început deja.

Această incertitudine a creat panică în teritoriu. Multe proiecte stau pe loc din cauza birocrației sau a întârzierilor în avize. Altele sunt în pragul pierderii finanțării din cauza modificărilor fiscale care afectează costurile. TVA-ul a crescut, iar toate calculele inițiale trebuie refăcute. Asta presupune documente noi, dosare suplimentare și riscuri majore de a pierde bani europeni.

Realitatea din teren este simplă: administrațiile locale au fost încărcate cu responsabilități, dar nu au primit nici sprijin, nici autonomie reală. Fără un sistem de finanțare stabil și corect, fără personal suficient și calificat, orice reformă devine o povară imposibil de dus.

În tot acest context, guvernul continuă să susțină că proiectele începute vor fi duse la bun sfârșit. Însă primarii știu bine că vorbele nu țin loc de fonduri. Se lucrează cu greu, cu oameni puțini și cu stres constant. Salariile au fost înghețate, posturile blocate, iar legea salarizării este aplicată aleatoriu.

Modificările legislative anunțate pun în pericol stabilitatea angajaților, iar zvonurile privind concedieri colective au accentuat teama în primării. Banii nu vin, dar cerințele cresc. Nu e greu de înțeles de ce oamenii din administrația locală se simt trădați.

Oficialii de la București în loc să se revizuiască pensiile speciale sau să se reducă cheltuielile în comisii și structuri parazitare, au a ales calea cea mai ușoară: să lovească în cei de jos. Primăriile sunt pe cale să fie paralizate. Nu din cauza lenevii sau a lipsei de idei, ci din cauza lipsei de respect și susținere reală din partea celor care conduc țara.

Soluțiile există, dar trebuie aplicate cu logică și echitate. Dacă nu se schimbă rapid direcția, următoarea criză nu va mai fi doar una financiară. Va fi una de funcționare. O criză care va afecta direct fiecare cetățean din această țară. Iar atunci nu va mai conta cine a dat vina pe cine. Va fi prea târziu.