Ascunsă între dealuri și păduri, într-o liniște pe care timpul a lăsat-o neatinsă, bisericuța din satul Gorunești, orașul Bălcești, rămâne unul dintre cele mai vechi și mai valoroase monumente istorice din sudul județului Vâlcea. Ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, între anii 1798 și 1799, această mică biserică poartă nu doar semnele credinței, ci și urmele unei povești unice, care îmbină boieri, preoți și haiduci.

O biserică ascunsă sub deal

Drumul până la bisericuță poartă un aer de basm. Dincolo de sate și de ogoarele cu grâu și floarea-soarelui, construcția se ivește neașteptat, ocrotită de pădure.  Nu are electrificare,  dar cei care îi trec pragul spun că lumina se așază altfel aici, ca o prezență tainică.  În interior, icoanele din lemn, păstrate din momentul ridicării lăcașului, și picturile originale, înnegrite de fum și timp, dau mărturie despre vechimea și puterea locului.  În altar au fost descoperite morminte, semn că preoții care au slujit aici au fost îngropați chiar în biserică.

Legenda haiducilor

Istoria acestui lăcaș este strâns legată de o legendă care încă se povestește în Bălcești.  Boierul Cîrstea Diculescu, sprijinit de preoții locului, strânsese bani pentru a ridica  biserica. Haiducii au aflat de acești bani și i-au furat, așa cum obișnuiau să facă în acele vremuri. Însă când au înțeles că banii erau adunați pentru a ridica o casă a lui Dumnezeu, au adus prada înapoi și, cu remușcare, au adăugat și din banii lor.  Astfel au devenit ctitori, iar numele și chipurile lor au intrat în istoria locului.

Se spune că la sfințirea bisericii, cei doisprezece haiduci au stat liniștiți pe dealul din apropiere până când slujba s-a încheiat, iar apoi au tras cu flintele în aer, ca semn de bucurie. Trei dintre căpeteniile lor, Nicolae,  Anghel, și Mihai, au fost pictate în tabloul votiv alături de boier și de preoții ctitori. Portretele lor au fost însă acoperite cu var, din motive necunoscute, și așteaptă azi să fie redescoperite prin restaurare.

Un centru al Olteniei

La vremea ridicării bisericuței, Bălceștiul era un important centru comercial și meșteșugăresc al Olteniei.  Boieri, negustori și meșteșugari își aduceau aici marfa, iar comunitatea înflorea.  Lăcașul din Gorunești a fost,  de atunci, un punct de reper spiritual pentru întreaga zonă. În pomelnicul păstrat la biserică sunt amintiți 11 preoți, semn că aici se aflau și curți boierești, și o organizare religioasă puternică, care deservea satele învecinate.

Picturi care spun povești

Deși acoperite de funingine și afectate de trecerea anilor, picturile interioare și cele exterioare ale bisericuței încă lasă să se vadă scene biblice și figuri sfinte. Primarul povestește că, după părerea specialiștilor, meșterii care au ridicat biserica au avut un simț deosebit al detaliului, iar picturile de pe ziduri se leagă între ele ca o poveste spusă în imagini. Pe exterior se mai păstrează fragmente de pictură murală, un lucru rar întâlnit.

Viitorul bisericuței

Primarul orașului Bălcești, Constantin Aleca, a subliniat importanța salvării acestei bijuterii istorice și spirituale. „Este o biserică unică, încărcată de legendă și credință, iar restaurarea ei este o datorie față de trecut și față de cei care vin după noi. Prin proiectul pe care îl derulăm, nu doar că vom reda frumusețea picturii interioare și exterioare, dar vom asigura și accesul la biserică prin asfaltarea drumului. Avem finanțare europeană prin ADR Sud-Vest Oltenia, iar partea noastră de cofinanțare este una minimă, de 2%. Este un proiect în valoare de 5 milioane de euro, care va pune în lumină un simbol al orașului nostru”, a declarat Constantin Aleca.

O comoară care renaște

Povestea bisericuței din Gorunești nu este doar despre ziduri vechi și picturi înnegrite. Este povestea unei comunități care, de-a lungul timpului, a știut să păstreze tradiția, legenda și credința. Este locul unde haiducii și preoții au devenit frați în dorința de a construi, locul unde oamenii au înțeles că un lăcaș ridicat din jertfă și dăruire rămâne veșnic.

Astăzi, bisericuța așteaptă să fie restaurată, iar chipurile haiducilor, acoperite cu var, să fie din nou scoase la lumină. Când acest lucru se va întâmpla, Bălceștiul nu va avea doar un monument istoric salvat, ci și o poveste redată întregii țări.

Când zidurile spun povești

Biserica din Gorunești nu e mare. Nu are turle înalte sau vitralii. Dar are ceva ce nu se mai construiește: trecut. În tăcerea de acolo, fiecare detaliu spune o poveste. Fiecare pictură, chiar și acoperită de fum, are ceva de spus. Fiecare piatră a fost pusă cu grijă, în vremuri în care oamenii nu făceau lucruri de formă.

Astăzi, după 226 de ani, bisericuța se pregătește să fie salvată. Drumul care o leagă de restul lumii va fi asfaltat.  Zidurile vor fi curățate.  Lumina va pătrunde din nou.  Iar chipurile celor trei haiduci vor putea fi văzute din nou, la locul lor, în pictura care așteaptă de multă vreme să iasă de sub stratul gros de var.