La Berislăvești, una dintre localități  frumoase din nordul județului, realitatea de zi cu zi este strâns legată de două lucruri: grija pentru școală și lupta cu lipsa banilor. În timp ce lucrările la reabilitarea energetică a școlii din centrul localității continuă, primarul Nicolae Popescu se lovește de un alt obstacol – austeritatea impusă de la București.

În sat, oamenii văd zilnic cum clădirea școlii se schimbă. Se montează panouri fotovoltaice, se lucrează la anvelopare, se instalează pompe de căldură. Proiectul este finanțat cu fonduri europene, prin ADR Sud-Vest Oltenia, și are o valoare semnificativă pentru o comună în care învață aproximativ 200 de copii. Două grădinițe – una cu program prelungit, alta cu program normal – completează infrastructura educațională.

Totul pare să meargă, dar primarul spune că viitorul devine tot mai nesigur:    „Măsurile pe care oficialii de la București insistă să le aplice administrațiilor locale ne obligă să dăm oameni afară. Dar nu știu cum o să fac asta. Cum să le spun angajaților să plece? Cine să plece? Asistentul social? Contabilul? Secretarul? Șoferul de pe microbuzul școlar? Pe cine să tai când oricum suntem puțini?”, a spus Nicolae Popescu.

Primarul e revoltat. Explică limpede că în administrațiile locale nu există „posturi de lux”, ci oameni care țin primăriile în viață:  „ Anul viitor vom avea bani pentru salarii strict după cum consideră domnii de la București. Așa se face redresarea în România: dând oameni afară, creând haos, aruncând pătura socială în sărăcie, punând taxe și impozite pe cei mai amărâți. Este o bătaie de joc.”

În timp ce guvernanții vorbesc despre „eficiență”, primăriile de la sate se sufocă.

Salariile sunt înghețate la nivelul anului 2022, iar volumul de muncă crește: „ Suntem îngropați în birocrație și hârtii. Cei de la București confundă funcționarii din primăriile de la sate cu funcționarii din sistemul central sau cu angajații din ministere. Este o mare confuzie, începând chiar de la salarizare, unde diferența este uriașă, ca de la cer la pământ ”

La Berislăvești, presiunea se simte mai ales în sectorul social. Administrația locală abia reușește să acopere cheltuielile pentru persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora: „ Legea spune că statul contribuie cu 90% și primăriile cu 10%, dar în realitate este o farsă. Statul nu mai respectă acest procent, iar noi suntem obligați să completăm sumele din bugetul local. Pentru o primărie mică, acei 10% sunt o povară. E greu, pentru că acești oameni sunt bolnavi, nu pot munci. De ce nu-i preia statul să aibă grijă de ei?”, a adăugat Popescu.

În paralel, Primăria Berislăvești are în derulare proiecte de infrastructură importante. Cel mai mare este finanțat prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, și vizează înființarea sistemului de canalizare pe o lungime de aproximativ 20 de kilometri. Contractul de finanțare este semnat, însă lucrările nu pot începe din cauza blocajelor birocratice.

„Nu am reușit să demarăm licitația pentru că așteptăm avize. Operatorul regional ne-a cerut să construim o nouă stație de pompare. Inițial trebuia să fie la Sălătrucel, dar ni s-a spus că nu e suficient de mare și că trebuie să ne racordăm la stația de la Călimănești. Eu sunt de acord. Fac proiectul pentru stația de pompare din fonduri proprii, dar vreau avizul favorabil ca să pot începe lucrările de canalizare”, ne-a explică primarul.

Situația e complicată și de lucrările recente la drumul județean care traversează localitatea. Drumul a fost asfaltat cu bani europeni de Consiliul Județean Vâlcea și este încă în perioada de garanție. Pentru fiecare intervenție, primăria are nevoie de aprobare: „ Am obținut avizul de la Consiliul Județean. Vom lucra cu grijă, pe ambele sensuri, și vom aduce totul la starea inițială după terminarea lucrărilor”, spune Popescu.

În forma inițială, proiectul de canalizare prevedea și construirea unei stații de epurare:  „ Am renunțat la acea componentă, pentru că fondurile primite nu au fost suficiente. Am primit promisiunea că vom putea racorda sistemul nostru la stația de epurare din Sălătrucel. Atunci era o soluție, acum să vedem care va fi decizia finală a Apavilului .”

Berislăvești nu este un caz izolat. Este imaginea unei administrații locale prinse între două lumi: pe de o parte, nevoia reală de dezvoltare, de proiecte, de școli moderne și infrastructură decentă – pe de altă parte, austeritatea și birocrația care sufocă orice inițiativă.

„Oficialii de la București nu cunosc realitatea din sate. Ei vorbesc de tabele și cifre, dar nu văd că în spatele fiecărui angajat dintr-o primărie este un om cu rate, cu copii, cu datorii. Și că fiecare concediere rupe o bucată din echilibrul unei  familii”, a spus primarul Nicolae Popescu, cu o sinceritate amară.

Prin urmare, realitatea din primărie arată așa: hârtii peste hârtii, birocrație, promisiuni și tăieri.  Proiectele stau blocate în avize, fondurile vin cu întârziere, iar cei care muncesc în administrație trăiesc cu frica zilei de mâine.

În biroul primăriei, printre teancuri de dosare, se fac calcule cu atenție, ca nu cumva o greșeală să coste o leafă.  Nimeni nu mai știe ce înseamnă stabilitate, pentru că deciziile luate la București nu țin cont că,  în spatele fiecărei hotărâri, se află oameni, familii și copii.