Oricine spune că în România se sprijină micii antreprenori ar trebui să încerce măcar o dată să își deschidă o firmă. Realitatea din 2025 arată că înainte să vinzi un produs sau să oferi un serviciu, trebuie să plătești. Mult și fără pauză. Statul îți cere răbdare, timp, drumuri și, mai ales, bani – chiar dacă vorbim despre un proces care ar trebui să fie simplu și accesibil.

De ani de zile, în discursurile oficiale se vorbește despre „ușurarea procedurilor”. În practică, cei care vor să își înființeze o firmă încep drumul cu o listă de costuri care crește pe măsură ce te apropii de final. Birocrația nu e doar complicată: este și taxată.

Primul obstacol este forma juridică. Indiferent că vrei o activitate mică sau un proiect complex, fiecare variantă vine cu propriile obligații și riscuri. PFA-ul pare simplu, dar vine cu limitări. Întreprinderea individuală te lasă să angajezi personal, dar și acolo apar reguli greu de înțeles. Varianta preferată, SRL-ul, este prezentată ca soluția de mijloc, dar costurile inițiale te lovesc din start.

Apoi intervine detaliul care în teorie este banal, în practică un test de nervi: denumirea firmei. Trebuie verificată, rezervată, plătită. Urmează sediul – fie al tău, fie închiriat, fie „găzduit” de o firmă de servicii. Toate implică taxe separate.

Când ajungi la documente, intri pe un teren pe care cei fără pregătire juridică îl simt ca pe un labirint. Formulare, declarații, acorduri, coduri CAEN și tot felul de liste pe care trebuie să le înțelegi ca să nu fii respins la registratură.

Costurile reale? Sunt mult peste ceea ce anunță autoritățile. La Registrul Comerțului plătești deja peste o sută de lei, iar la notar fiecare document mai adaugă o taxă. Capitalul social obligatoriul pentru un SRL a ajuns la 500 de lei, iar statul discută deja o nouă majorare pentru 2026, de parcă antreprenorii ar avea bugete fără sfârșit.

Dacă încerci să înființezi firma singur, riști să plătești taxe suplimentare doar pentru că ai greșit un formular. Dacă angajezi consultanți, prețurile sar rapid la câteva sute sau chiar peste o mie de lei.

Pachetele „profesionale” din piață au devenit aproape obligatorii pentru cineva care nu vrea să piardă timp sau să stea la cozi. Dar chiar și aici, diferențele sunt mari. Un pachet simplu pornește de la 450 de lei. Un pachet mai amplu trece de 700 de lei. Iar variantele „complete”, care includ tot ce trebuie, ajung lejer la 1.400 de lei sau mai mult.

Lista cheltuielilor nu se încheie odată cu certificatul de înregistrare.    Urmează drumurile la ANAF pentru codul fiscal. Urmează alte declarații dacă vrei TVA. Dacă vrei angajați, intră în scenă Inspectoratul Teritorial de Muncă. Fiecare instituție are reguli proprii, platforme care funcționează când vor, ghiduri incomplete și program scurt.

Așadar, „ghișeul unic” e doar un slogan. În practică, cel care vrea să își deschidă o firmă trebuie să parcurgă  fiecare etapă: programări, formulare, drumuri și verificări. Statul nu simplifică nimic — doar impune, solicită și taxează……