Lupta anticorupţie şi anihilarea clasei politice autohtone s-a constituit, în ultimul timp, într-o acţiune politică inedită şi vătămătoare pentru ordine şi statul de drept. Acest lucru este indus în primul rând de faptul că, mai nou, justiţia se face mai mult la televizor, în loc să se desfăşoare în sălile de judecată, aşa cum ar trebui. Lupta anticorupţie ar trebui să creeze stabilitate, nu haos, aşa cum se întâmplă la noi, de câţiva ani. Aceasta este opinia ferm exprimată zilele trecute inclusiv de reputatul ziarist italian Paolo Gianlorenzo, de la EtruriaNews, respectivul semnal de alarmă fiind tras de multe ori în trecut şi de Impact real.

Ce fel de procurori sunt aceia care întocmesc rechizitorii exclusiv pe baza unor denunţuri dubioase şi care nu se obosesc să găsească şi probe solide în favoarea acuzaţiilor pe care le aduc, dar care, în acelaşi timp, sunt foarte ocupaţi să dea declaraţii şi interviuri televizate? Aţi ghicit: sunt acei procurori interesaţi în primul rând de putere, şi abia apoi să îşi facă datoria pentru care sunt plătiţi şi investiţi în funcţii.

S-a ajuns până acolo încât clasa politică cât de cât experimentată pe care o avea România să fie înlăturată încet, dar sigur de la conducerea ţării, iar în locul ei au fost instalaţi nişte ageamii în adevăratul sens al cuvântului, care nu ies din cuvântul “şefilor” şi care au în permanenţă pampersul cu ei, pentru a nu se observa când se scapă în pantaloni de frică.

O astfel de clasă politică de tip nou este mult mai uşor de controlat decât politicienii de carieră, care au fost înlăturaţi unul câte unul de la conducerea partidelor sau ministerelor importante, lucru care s-a întâmplat şi în Italia, după cum explică Paolo Gianlorenzo. Acolo a fost pornită o campanie similară cu cea din România, regizată şi controlată tot de forţele americane, dar s-au făcut greşeli enorme pe parcursul implementării ei. Sigura realizare a fost, la final, aceea că s-a reuşit finanţarea partidelor din banii statului, şi nu din resurse private, dar clasa politică a fost, în schimb, decimată. Muzica aceasta începe să devină cunoscută şi la noi şi ne aşteptăm ca, în curând, să nu mai existe nimeni care să îndrăznească să se opună reformelor impuse din exterior sau investiţiilor străine păguboase pentru România, iar populaţia şi clasa politică să fie condusă prin teamă, exact ca pe vremea comunismului.

Deocamdată, campania în forţă a procurorilor s-a împotmolit puţin în „cobiliţa nostra”, pentru că marea majoritate a populaţiei aproape că a devenit prea săracă pentru a mai avea teamă de repercursiunile legale şi este posibil să strige într-o zi, foarte curând, şi „Jos DNA” în Piaţa Victoriei sau oriunde altundeva. Până atunci ar fi bine, însă, ca şi sistemul judiciar să se cureţe din interior, pentru că escaladarea problemelor care deja există acolo nu ar duce decât la scindarea şi mai accentuată a societăţii româneşti.