PSD, marele luptător împotriva aşa-zisului „stat paralel” apelează tocmai la uneltele acestuia pentru a încerca să-şi menţină poziţia straşnic zgâlţâită de prostiile politice, la următoarele alegeri. Printr-o manevră care era aşteptată încă de când „aliatul” Tăriceanu şi-a arătat colţii, îndrăznind să viseze la candidatura la preşedinţie, regizorul din umbră al scenei politice actuale, nea Liviu adică, s-a gândit să îşi tragă rapid un partid de buzunar, prin „balamalele” căruia să îşi menţină pârghiile majorităţii.

Aşa a apărut acum câteva zile, când „El lider maximo” era plecat la plajă, în ţările calde, un nou partiduleţ, menit să crească precum Făt Frumos, într-o lună cât altele în zece, cu nişte ghionturi bine ţintite în părţile moi din partea fratelui mai mare, PSD.

După ce a dovedit din plin că are o coloană vertebrală lovită de scolioză politică, fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir, transformat peste noapte în „vocea” acestui partid a anunţat legalizarea la tribunal a noii sale formaţiuni, Partidul Alianţa Naţională (PAN), despre care afirmă că ”este o mişcare naţională care îşi fondează ideologia pe principii patriotice, conservatoare, de respectare a tradiţiilor şi valorilor româneşti, pe sprijinirea capitalului autohton”. În realitate, am cam observat pe cine a favorizat cu aşa-zisele sale denunţuri despre fantoma statului paralel acest domn, care visează să încaseze, ca mulţi alţii, şi pensie specială, şi salariu gras din funcţii politice.

Crearea formaţiunii în sine este, însă o manevră politică interesantă, care va încurca în mod sigur planurile altor actori politici, mai ales pe cele ale ALDE. Modul cum a apărut formaţiunea este cât se poate de ciudat, mai ales pentru că, în cazul în care nu ar fi marioneta cuiva, acest partid nu ar avea timpul necesar pentru a obţine vreun rezultat la următoarele alegeri, şi atunci ar fi fost fondat cu siguranţă după alegeri, nu înainte de acestea. Pentru a nu risca blocaje în justiţie, Dragomir nu s-a plasat între membrii fondatori care au depus actele pentru legalizarea noului partid, ceea ce demonstrează că targetul său ar fi alegerile europene din iunie.

Prin alierea cu un partid – mamă, cum este PSD, atunci nu doar că noul partiduleţ apărut pe post de hârtie igienică pentru sforarul care îl va manevra ar putea avea rezultate mulţumitoare la europarlamentare, ba chiar, până la alegerile locale, ar avea timp să ia pur şi simplu locul actualului aliat, ALDE, al cărui conducător, Călin Popescu Tăriceanu a ridicat nasul puţin mai sus decât nivelul indicat de Dragnea.   

Chiar şi obiectivele principale ale noii formaţiuni par extrase parcă special dintr-un discurs propagandistic al PSD. Printre acestea se numără: „Distrugerea statului paralel şi tragerea la răspundere a tuturor celor care au comis abuzuri împotriva românilor; Aducerea instituţiilor de forţă în matca lor constituţională şi respectarea voinţei cetăţenilor în faţa oricăror influenţe ale cercurilor de interese din ţară şi din exterior; Redarea demnităţii şi afirmarea suveranităţii ţării prin punerea românilor pe primul loc în orice demers politic; Afirmarea voinţei suverane a intereselor românilor în Uniunea Europeană”.

PAN ar putea ataca alegerile în cadrul unei alianţe electorale, care să se încerce polarizarea mai multor partide de sorginte naţionalistă, avantajul fiind că la europarlamentare, spre deosebire de alegerile legislative, nu se impune un prag electoral mai mare alianţelor, în funcţie de numărul partidelor componente.
Pe de altă parte, un grup de partide de buzunar ar putea genera o alianţă tot de buzunar, dat fiind şi timpul scurt rămas.
O variantă mult mai interesantă ar fi, însă, o alianţă electorală cu un partid mare, cum este PSD, mai ales că Dragomir a avut poziţii extrem de apropiate de social-democraţi în ultimul an.

Un alt argument pentru care credem că ALDE nu se va poziţiona la următoarele alegeri de aceeaşi parte a baricadei cu PSD este şi faptul că cele două formaţiuni fac parte din două familii politice distincte. PSD încearcă să se urce acum pe noul val de euforie europeană care a dus la apariţia în mai multe ţări a unor formaţiuni politice eurosceptice – ex. Polonia sau Germania, dar nu îndrăzneşte încă să se rupă oficial de PES, în speranţa că, dacă nu merge manevra, ar putea reveni la matca sa tradiţională, în cadrul familiei socialiste europene.

În funcţie de rezultatul alegerilor europarlamentare, PSD este pregătit să întoarcă oricând „armele” împotriva celor care l-au sprijinit până acum, totul pentru a-şi păstra cu orice preţ controlul asupra bugetelor interne. PSD nu are, de fapt, o ideologie politică, singura sa doctrină fiind cea a banului public, indiferent sub ce forme poate fi acesta scos din buget şi introdus în buzunarele proprii. PES a mirosit de mult această manevră, de aici şi atacurile tot mai nervoase la adresa PSD şi a guvernării sale. În schimb, ALDE va porni aproape cert pe cont propriu în alegerile europene, mai ales că face parte din alt grup european decât PSD. În plus, liderul ALDE şi al său partid sunt mai degrabă orientaţi către UE decât către SUA; PSD şi PAN invers.

Despre PNL şi formaţiunile de dreapta aproape că nu nici nu mai merită să vorbim, pentru că ele sunt aproape inexistente în acest moment. Iar acest aspect aduce în prim plan o problemă foarte complicată pentru România: dacă opoziţia nu îşi ia rolul în serios în următoarele luni şi continuă jocul de glezne menit să-i aducă măcar zgârciurile de la ospăţul guvernării, atunci ne-am putea găsi în postura de a avea pentru ultima oară alegeri libere în România, pentru că PSD are deja tendinţe dictatoriale şi, scăpat de sub control, şi le va pune cu siguranţă în practică.
Mihai ROMAN