În câţiva ani, Stoeneştiul ar putea rivaliza cu staţiunile Călimăneşti şi Băile-Olăneşti, şi acest lucru se va întâmpla datorită apelor minerale sulfuroase care „zac” neexploatate în subsolul satului Dobriceni, cel mai mare sat al comunei Stoeneşti. Mai mult decât atât, în adâncime, satul Stoeneşti adăposteşte rezerve de sare, asemenea celor de la Ocnele Mari.

Administraţia locală a comunei Stoeneşti, are în plan valorificarea acestei neînsemnate bogăţii. Astfel, în doar câţiva ani, localitatea Stoeneşti se va alătura staţiunilor balneoclimaterice din judeţul Vâlcea Călimăneşti, Ocnele Mari sau Olăneşti: „Am idei pe care le vom dezvolta pentru că  avem potenţial turistic. Luăm lucrurile treptat şi, cu siguranţă, în câţiva ani şi localitatea noastră va avea un cuvânt de spus pe harta judeţului Vâlcea, şi din punct de vedere turistic”, ne-a declarat primarul localităţii

Aşezată pe un drum împădurit extrem de pitoresc, în depresiunea Dobriceni- Zmeurăt, comuna Stoeneşti este ţinutul vâlcean cu oameni primitori, dornici de vorbă şi harnici. Truditori ai pământului, păstrători ai valorilor spirituale, apărători ai gliei străbune, oamenii de aici au un legământ trainic cu pământul. Locuitorii a trei dintre satele comunei respectiv Stoeneşti, Dobriceni şi Piscul Mare, au fost odinioară măglaşi la salinele de la Ocnele Mari. Coastele şi culmile celor 13 sate sunt ascunse de livezi, de pomi fructiferi, toate la un loc oferind aromă şi unicitate acestor locuri încântătoare. Localitatea Stoeneşti se poate lăuda, pe lângă frumuseţile naturale şi cu cel mai mare centru pomicol din judeţul Vâlcea (930 ha), după care urmează Vaideeni (630 ha), Rm. Vâlcea (584 ha) şi Horezu (401 ha). Atestată documentar la data de 6 iunie 1507, când Radu cel Mare voievod dă un hrisov în cetatea de scaun Târgovişte, localitatea are o istorie de păstrare a credinţei, datinilor şi obiceiurilor, făurindu-şi o atestare inconfundabilă.

„Izvorul Tămăduirii” se află la Schitul Jgheaburi de la Piscu Mare

Dacă ar fi să vorbim despre bogăţiile localităţii Stoeneşti, Schitul Jgheaburi ocupă cu prisosinţă primul loc. Pe locul ctitoriilor lui Radu Negru şi Matei Basarab se află astăzi o bisericuţă din piatră, cu totul diferită de ctitoriile vremii, care te întâmpină într-o mare de flori. În imediata apropiere a schitului dăinuie Izvorul Tămăduirii, un izvor cu apă sulfuroasă căutat de toţi cei care au nevoie de vindecare. Locaş de maici, situat în satul Piscu Mare, schitul a fost întemeiat conform tradiţiei la 1310, la început fiind o biserică din lemn şi câteva chilii acoperite cu stuf care cu timpul s-a ruinat. Pe aceeaşi temelie, la 1640, în vremea voievodului Matei Basarab şi a Mitropolitului Teofil, a fost reconstruit. Aici se află un izvor cu apă sulfuroasă la care numeroşi credincioşi vin în pelerinaj, îndeosebi la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii.