Numărul românilor „super bogaţi” a crescut în pandemie

România, o ţară care tocmai a fost clasată de Uniunea Europeană pe locul al doilea în topul european al sărăciei este dovada palpabilă a inconştienţei şi a bătăii de joc. Statisticile arată că, dintre cei 3.800.000 de copii ai Românei, peste 150 de mii de copii nu au acces zilnic la mâncare, adorm seara flămânzi, trăiesc sub limita pragului de subzistenţă, iar pâinea şi cartofii sunt alimentele lor de bază. Trăim într-o ţară unde unul din doi copii abandonează şcoala din cauza costurilor şi unde, pentru foarte mulţi copii, săpunul şi detergentul sunt produse de lux, pe care nu şi le permit decât foarte rar. Cu toate acestea, un studiu al unei publicaţii de specialitate a arătat că, în aceeaşi Românie, numărul milionarilor în dolari a crescut în această perioadă de pandemie. Poate să fie un segment nişat, care a avut de câştigat în vremuri de criză, însă ar fi fost interesant să vedem cumva o dezvoltare a studiului şi pe domenii. Dacă am fi ştiut şi cine sunt de fapt aceşti milionari, acest lucru ne-ar fi spus foarte multe despre modul în care se fac banii în România.

Ştirea că 15 mii de români au devenit milionari într-un an de pandemie, într-o economie aşa cum este a României am spune că este o palavră, pentru că avem cu toţii prieteni în această zonă, unde venitul pe cap de locuitor a rămas înţepenit la o treime din media Uniunii Europene, şi unde preţurile au explodat în ultimele 6 luni, iar pentru următoarea etapă se anunţă noi majorări procentuale la utilităţi. Prin urmare, nu există nici un indiciu care să ateste altceva, dar suntem convinşi că, de cealaltă parte, sunt şi oameni extraordinari de inteligenţi, pe care îi ştim, cu viziune şi cu posibilitatea de face bani cinstit, doar că aceştia pot fi număraţi, probabil, pe degetele de la o mână, şi cu siguranţă nu sunt 15 mii. Cei puţini care sunt capabili să dezvolte afaceri sănătoase au câştigat o căruţă de bani tocmai pentru că au înţeles zona spre care se îndreaptă România, câştigând în urma feedbackului primit din partea economiei naţionale şi internaţionale. Dar, aceştia sunt mult prea puţini, care reuşesc cumva să învingă inerţia sistemului din România, un sistem care îmbogăţeşte oamenii, dar nu neapărat oamenii de afaceri, ci mai ales pe cei din diverse cercuri de interese politice. Aceşti milionari în dolari de pandemie au răsărit ca ciupercile după ploaie, într-o Românie aflată în prezent aproape de un prag extrem de avansat de epuizare atât al poziţiei ei pe plan mondial, cât al poziţiei ei interne. Astăzi România nu poate să facă faţă la nici un eveniment neprevăzut, nici militar şi nici social sau economic, nu este pregătită nici măcar pentru un incendiu de proporţii, o secetă extremă sau inundaţii catastrofale. Orice lucru anormal s-ar întâmpla în ţară, de la un cutremur până la o banală inundaţie, autorităţile nu fac altceva decât să stea cu mâinile în sân, neputincioase, dar pipăindu-şi cu grijă banii din buzunar, şi de aici ni se trag toate relele.

Pentru declanşarea Revoluţiei din 1989 au trebuit să treacă 25 de ani, după epoca ceauşită au trecut deja 30 de ani şi în România încă se lucrează foarte fin, fiindcă manipularea unui popor este o operaţie foarte delicată, iar clasa politică românească a dat dovadă de o subtilitate excesivă şi tactică neîntrecută în această artă. Lecţia este simplă, dar cu un impact convingător, fiindcă, atunci când simt că le scade cota de popularitate, liderii politici plănuiesc peste noapte strategii şi propun combaterea corupţiei. Pe această nişă se creează programe anticorupţie la nivel naţional şi unii se prefac că veghează asupra lui dar, de fapt nu se întâmplat absolut nimic. „Să te faci că faci” este o artă, artă este să te faci şi că vrei să construieşti diverse proiecte de infrastructură în ţară când, în realitate, de fapt ataci statul şi lărgeşti evantaiul furtul din banul public.

În 30 de ani se spune că se construieşte omul nou, însă, în România, în 30 de ani s-a dezvoltat şi s-a construit apetitul pentru hoţul nou, adică hoţul neprins, într-o ţară unde proprietatea este egală cu furtul, aceasta este metoda dezvoltată în ultimii 30 de ani de o casă politică nu doar mediocră, ci de-a dreptul criminală, pentru că starea în care se află astăzi România o dovedeşte din plin.

Tot ce a fost industrie puternică în România s-a distrus, a fost vândută la fier vechi sau dată la străini, pe câţiva „crăiţari”. În momentul de faţă aproape că nu mai există soluţii, decât foarte puţine, şi astea la un nivel foarte înalt, pentru a putea salva ceea ce s-a distrus prin infantilitatea criminală de cei care s-au perindat pe la putere în aceşti 30 de ani. România de astăzi a ieşit complet din istorie, şi nu mai spune nimic pe plan mondial. Cei care utilizează în continuare informaţia subordonată politicului aruncă doar cu praf în ochi în faţa cetăţeanului şi continuă aceleaşi metode de prostire a populaţiei.

În România totul este de vânzare. Dacă ne amintim, unul dintre miniştrii acestei ţări, arestat la un moment dat, a spus că a dat 3 milioane de euro pentru funcţie, şi omul era foarte dezamăgit pentru că dăduse mai mult decât reuşise să scoată într-o perioadă relativ scurtă, adică până în momentul când a fost schimbat. Metoda funcţionează în continuare ca unsă: sunt în continuare inventate instituţii şi noi posturi călduţe, dar numai pentru cei care servesc partidul, nu ţara. Ministerele sunt de vânzare, iar furtul este o acţiune generalizată şi din ce în ce mai abilă, iar demnităţile publice sunt cumpărate, ca la un fel de licitaţie, pentru cine dă mai mult.

Trădarea este un blestem al poporului de-a lungul istoriei, iar românii care au încercat să o schimbe în bine au fost răstigniţi, ucişi sau traşi pe roată. Poporul român continuă să îşi voteze călăii, sau mai precis torţionarii. Este o lecţie pe care trebuie să o învăţăm şi, la un moment dat, să punem punct acestor practici, prin tăierea răului de la rădăcină. Din păcate, poporului român îi lipseşte toporul, şi cineva suficient de hotărât încât să-l mânuiască.  

1 thought on “Numărul românilor „super bogaţi” a crescut în pandemie

  1. Bun editorial. Felictări! Vă rog să faceţi o corectură necesară având importanţa afirmaţiei: O clasă!, în loc de o casă! Aveţi aici fraza întreagă: „În 30 de ani se spune că se construieşte omul nou, însă, în România, în 30 de ani s-a dezvoltat şi s-a construit apetitul pentru hoţul nou, adică hoţul neprins, într-o ţară unde proprietatea este egală cu furtul, aceasta este metoda dezvoltată în ultimii 30 de ani de o casă politică nu doar mediocră, ci de-a dreptul criminală, pentru că starea în care se află astăzi România o dovedeşte din plin.”…. Toate cele bune!

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *