Nici nu au venit bine că tinerii părăsesc din nou satele.Nici teama de îmbolnăvire nu îi face reticenți în a lua o astfel de decizie.Majoritatea celor care pleacă acum îşi asumă riscul contaminării, doar ca să aibă unde lucra. Pleacă după un salariu mai bine plătit, lăsând în urmă părinţii sau caseleînchise. Frumuseţea locului şi aşezarea comunei, departe de zonele poluate, contrastează puternic cu faptul că satele rămân pustii. Alte țări au pornit deja economia, dar cu forţă de muncă din România, în timp ce economia României este în drum spre cimitir.Un lucru este cert: oamenii aceştia ar fi pututlucra şi în România, iar acest lucru ar fi fost preferat şi de ei chiar şi la un salariu ceva mai mic decât în Germania.Prin urmare, România pierde forţă de muncă activă, iar pentru acest lucru trebuie să îi mulţumim premierul Orban care a anunțat, în plină stare de urgenţă, că România nu va restricționa deplasarea muncitorilor români în străinătate, călcând în picioare toate constrângerile impuse de ordonanțele militare.

Cum au ajuns la Cluj, cei din Transilvania și Moldova, unde oficial comunităţile sunt păzite cu arma la picior de armată şi jandarmerie, este greu de înțeles?

Cum au circulat pe şoselele patriei microbuzele pline de oameni, călcând în picioare păstrarea distanţei sociale necesară pentru a nu primi virusul în cazul în care un singur om de acolo era infectat, dar şi cum au putut trece de filtre acești cetățeni, în condițiile în care circulația pe timpul nopții este interzisă?Cert este că România pierde forţă de muncă activă, iarscăderea demografică rămâne o problemă socială greu de rezolvat.

Claudia Şchiopu }V’fҳw��~p>8��F�nx��