Îmbrăţişat de dealuri, Şuşaniul, care în unele locuri se apropie de reverenţe, în altele se îndepărtează, urcând spre apus şi ocolind în largi unduiri întreg spaţiul natural este, de fapt, un colţ de Rai. Aşezată în depresiunea Olteţului, este o aşezare minunată nu numai prin configuraţia lăsată de erele geologice, ci şi prin denumirile date de om acestui relief vâlcean blând, alcătuit din spinări ondulate, care coboară domol spre centrul puternic conturat de Valea Beica. Peisajul aminteşte de amfiteatrele dacice, cu tribune dispuse concentric în jurul arenei. Acest mic univers de pe Valea Beicăi este un adevărat tezaur de spiritualitate românească. Aici, omul a reuşit să dea o frumuseţe aparte cântecului popular şi tradiţiei, să înfrumuseţeze pânza înălbită şi locul natal. De-a lungul timpului s-au cimentat interesante şi bogate tradiţii populare, relevând cu pregnanţă vechimea şi frumuseţea acestor ţinuturi. La Şuşani, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel marchează miezul verii şi perioada seceratului grâului. În tradiţia locului, Sfântul Petru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. El umblă pe pământ îmbrăcat în straie ţărăneşti, singur sau însoţit de Dumnezeu, şi are grijă de recolta de pe ogoare: „La noi, multe tradiţii s-au păstrat din vremuri îndepărtate. Ele ne reprezintă în ceea ce priveşte trecutul istoric, sunt zestrea lăsată de bătrânii noştri, căreia i-au dat strălucire aparte. Şuşaniul este o aşezare veche, de oameni gospodari şi cinstiţi, dar şi riguroşi în acelaşi timp”, ne spune primarul.

Şuşani, poarta de intrare a judeţului

Potrivit tradiţiei, pentru denumirea localităţii Şuşani există două explicaţii, ambele plauzibile în aceeaşi măsură. Se presupune că denumirea vine de la, „susan”, plantă cultivată de strămoşi pe aceste locuri, preţuită pentru seminţele sale bogate în uleiuri şi cunoscută pentru puterile sale medicinale miraculoase. Pe de altă parte, bătrânii satului spun că denumirea aşezării poate fi dată de numele şoselei care urmăreşte Valea Beica. Satele aşezării sunt vechi, menţionate în mărturiile istorice ca fiind locuite pe vremuri de moşneni.

Satul Sîrbi este situat în partea de nord a comunei și îşi trage numele de la coloniştii aduşi după tradiţie de Mircea cel Bătrân. Numele satului Stăiculeşti, sat de pe dealul cu acelaşi nume vine de la Stoica, numele boierului care a stăpânit pământurile respective. Uşurei, un alt sat din comuna Şuşani este denumit de la cei care au scăpat „uşor” de măcelul din Sârbeana, unde locuitorii au fost surprinşi la o nuntă de năvălitorii turci şi măcelăriţi. Şuşaniul este poarta de intrare a judeţului şi unul dintre cele mai frumoase ţinuturi ale Vâlcii. Numai când îi străbaţi văile umbrite de livezi, spintecate de apele domoale ale pârâului Beica, acoperite de lanurile îmbelşugate şi dealurile îmbrăcate cu plantaţii de viţă-de-vie, înţelegi de ce este iubit acest pământ unic.