Am ajuns aproape în semifinalele politice în ceea ce privește războiul de guerilă dintre aripa Orban și cea Iohannis – Cîțu, pentru a pune mâna pe halca fragedă a unui partid istoric, aflat pe deasupra și la guvernare, în aceste zile. Faza pe dosare penale a început destul de timid, cu o încercare de piedică pusă ca la școală președintelui PNL în exercițiu, Ludovic Orban de colegii săi de partid, dar care nu a atins până acum efectul scontat. Replica grupării Orban a fost însă una pe măsură: l-au îngenuncheat pe Florin Cîțu și, cel mai probabil, îl vor murdări atât de tare până când gruparea Iohannis va fi nevoită să îți scoată nebunul din acest joc de șah care devine periculos chiar și pentru imaginea președintelui.

Tema este, oricum, una fumată de mult, de mai bine de 20 de ani. Este discutabilă vinovăția lui Cîțu, care este deja prezentat în aceste zile ca un veritabil criminal, deși nu a făcut altceva decât să fie prins beat la volan de autoritățile americane, înainte de a provoca vreo tragedie. De aici s-a iscat o întreagă tevatură, de parcă ar fi murit pe puțin 4 – 5 oameni de pe urma acestei fapte reprobabile. Gruparea care a iscat tot acest scandal nu era interesată însă de adevăr, ci de emoția publică stârnită de o știre veche de acum două decenii. Cum a fost posibil ca un asemenea fâs scos la iveală exact la momentul oportun să afecteze atât de mult opinia publică încât este din ce în ce mai clar că premierul va fi extras din viața politică nu poate avea decât o singură explicație: implicarea serviciilor. Personal, cred că serviciile sunt implicate deja până la gât în această poveste, a alegerilor din PNL, și nu doar de o singură parte, ci de ambele. Iar acest lucru arată din nou calitatea politicienilor români, dar și pe cea a servitorilor serviciilor de informații, care nu sunt nici ei mai breji. Nivelul securității, este clar, nu poate fi mai ridicat decât al politicienilor cu care colaborează, iar ceea ce se întâmplă în aceste zile demonstrează doar cât de disperați pot fi unii care pierd locul de onoare la masa cu bucate. Ce mai urmează? Vom vedea, sperăm să nu ajungem în situația de a cere să fim salvați în politică de gruparea Ciolacu sau Cioloș. Nu degeaba liderul senatorilor liberali, Virgil Guran, arunca zilele trecute o primă mare bombă, lăsând de înțeles că serviciile secrete și parchetele ar fi implicate în jocurile politice din partid.

Să ne întoarcem la isprava studiosului domn Cîțu din timpul facultății. Informațiile oficiale de pe siteul Curții de Justiție din Iowa atestă că Florin Cîțu a fost condamnat de un tribunal la două zile de închisoare și la amendă de 1000 de dolari după ce a fost prins conducând cu o alcoolemie de 0.100, în condițiile în care limita legală a alcoolemiei în statul respectiv era de 0.08. Ce s-a întâmplat după aceea? Este simplu: cum în America legile încă mai funcționează, era normal ca vinovatul pentru conducere sub influența alcoolului să plătească pentru faptele sale. Astfel, Cîțu a fost condamnat la 2 zile de închisoare în penitenciarul Story County – pe care deja le executase în timpul cercetărilor -, la plata unei amenzi de 1000 de dolari și o taxă suplimentară de 300 de dolari, plus o altă taxă suplimentară de 5 dolari și costurile judiciare. Mai mult, Cîțu a participat și la cursuri de șoferie organizate de o școală specială pentru șoferi predispuși la consumul de alcool. S-a conformat la toate acestea, deci, în mod legal, și-a ispășit pedeapsa. Probabil nu mai era nevoie ca, după 20 de ani de la isprava din tinerețe, să fie condamnat acum a doua oară de anumite grupări politice, doar pentru a fi înlăturat cu forța din bătălia pentru președinția PNL. Nu spunem asta pentru că ne-ar fi simpatic domnul Cîțu, ci pentru că și el, ca oricine altcineva, merită un tratament corect în raport cu faptele sale.

Pentru cei care nu au aflat încă, din fericire nu a murit nimeni după ce s-a urcat Cîțu beat la volan, deși se putea întâmpla și acest lucru. Nu spunem că fapta respectivă ar trebui ignorată, ci doar că, probabil, cel puțin 90% dintre sforarii din politica românească s-au urcat cel puțin o dată amețiți la volan, fără să aibă norocul să-i prindă poliția sau săi condamne un judecător. Și chiar dacă i-ar fi prins, vă propun un exercițiu de imaginație: ce s-ar întâmpla, bunăoară, dacă un președinte de partid, un ministru, un senator sau un deputat român ar fi prins la volan cu alcoolemie peste limită? Ar fi suficient să scoată legitimația sau buletinul din buzunar că polițistul ar sufer pe loc de un atac de panică și de o amnezie temporară gravă, uitând cum să scrie un proces verbal și dând drumul acasă „contravenientului”, cu sfatul umil de a-l scuza pentru lipsa de respect de a opri o asemenea personalitate în trafic. Știm, de altfel, ce s-a întâmplat de nenumărate ori când demnitarii români au provocat accidente rutiere grave, soldate chiar cu morți: imediat s-a consemnat în actele oficiale că nu ei, ci eventual șoferii lor s-au aflat la volan, victimele au fost acoperite rapid de bani și procesele au fost îngropate din fașă, fără să se soldeze cu vreo condamnare. A-i tăia acum capul lui Florin Cîțu pentru o faptă „comisă” în tinerețe și ispășită din plin nu face altceva decât să scoată la iveală jegul cel mai ascuns al politicii românești. Nu ne-ar mira să mai apară și altele, de același gen: cum făcea Orban pișulică în scăldătoare când era mic fără să ceară voie de la mămica, sau cum mergea Cioloș în patru labe fără să se asigure la trafic, sau cine știe ce alte aberații.

Cert este că scandalul și-a atins scopul pe deplin, și acela nu era de fapt condamnarea prăfuită a lui Cîțu, ci forțarea mâinii președintelui Iohannis să îl extragă de pe scena politică urgent, lăsând loc liber lui Ludovic Orban pentru șefia PNL. Trebuie să recunoaștem, însă, faptul că liberalii și-o fac cu mâna lor, fără să îi ajute nimeni. Ciolacu, Barna și Cioloș nu fac altceva decât să stea în tribune cu mâinile la gură, zguduindu-se de râs. Doar PNL și USR au inventat acest gen nou de politicieni, denumiți „penali”, o ștampilă politică permanentă, cu impact public foarte puternic. Să ne amintim că blocarea desemnării lui Dragnea la funcția de premier s-a făcut chiar prin invocarea Legii 90/2001, în timp ce acum se discută despre art. 17 din Codul administrativ. Ceea ce înseamnă că, cel mai probabil, răul nu mai poate fi oprit, așa încât este greu de crezut că actuala coaliție îți va permite să facă față prea mult timp acestei presiuni, inventată de altfel tot de liberali. Este de urmărit în continuare mișcarea președintelui Iohannis, prins acum la mijloc între interese divergente ale serviciilor, și un premier puțin prea slab pentru misiunea pe care unii se pregăteau să i-o pună în cârcă.