Spectacolul dezastrului economic continuă, în aplauzele guvernanților
De ani buni, clasa politică a României dă dovadă de un talent desăvârșit în a ignora realitățile economice, în timp ce ne împinge tot mai adânc într-o criză de proporții. Specialiștii trag semnale de alarmă peste tot, dar proasta guvernare ne conduce spre o prăpastie economică din care, odată intrați, vom ieși cu greu, dacă nu cumva deloc . E ca un joc de domino, fiecare decizie greșită trage după sine o alta, iar spirala haosului economic devine tot mai adâncă.
Ce spun specialiștii? Simplu: nu absorbim fondurile europene la timp, așa că ajungem să plătim din buzunarul nostru. Și uite așa, deficitul crește. Apoi, în loc să învățăm ceva, începem să plângem că nu mai avem bani pentru cofinanțare, perpetuând un cerc vicios de prostie administrativă. Ce face guvernul? Crește salariul minim, ca și cum asta ar fi soluția miraculoasă. Dar, surpriză! Creșterea salariilor aduce cu sine creșterea prețurilor. Inflația ia avânt și lovește din plin fiecare buzunar. Sună familiar, nu? Este ceea ce trăim cu toții, zi de zi.
Și în timp ce noi, oamenii obișnuiți încercăm să ne facem un plan de supraviețuire în fața facturilor tot mai mari, guvernul intră în competiție cu firmele private, ambele căutând să acopere găurile financiare. Rezultatul? Accesul la finanțare devine din ce în ce mai greu, iar pentru cei care au norocul să mai găsească bani, aceștia sunt tot mai scumpi. Așadar, firmele mici și mijlocii, coloana vertebrală a economiei, se chinuie să reziste. Și ce face statul? În loc să ajute, vine cu taxe și mai mari. Excelent! Exact ce mai lipsea pentru a accelera prăbușirea.
Ne uităm la această scenă și ne întrebăm: oare când au de gând să realizeze guvernanții că își trag singuri preșul de sub picioare? Așteptăm de ani de zile un plan serios, dar primim doar promisiuni goale și taxe mai mari. De ce? Pentru că e mult mai ușor să scoți bani din buzunarul cetățeanului decât să construiești o strategie economică eficientă. Și așa ajungem din nou la spirala dezastrului: mai multe taxe, mai puțină activitate economică, scăderea veniturilor la buget și, din nou, un deficit și mai mare. Cerc vicios? Nu, e o sinucidere lentă, asistată.
În mijlocul acestui haos, vine și iluzia salvatoare a „impozitelor progresive”. O altă prostie cu ambalaj frumos. Ni se spune că doar bogații vor fi afectați, că multinaționalele vor plăti pentru criza pe care o traversează România, că băncile vor fi lovite. Dar cine sunt cei care vor suferi cu adevărat? Tot noi, cei de jos. Când costurile acestor taxe se vor revărsa în prețuri și în ratele bancare, vom simți fiecare greșeală a guvernului pe pielea noastră.
Soluția? Un plan serios, spun economiștii. Dar cine să-l implementeze, când cei care ne conduc nu știu decât să aprindă focul pe care pretind că-l sting? România, în mâinile acestor „pricepuți”, nu se îndreaptă nicăieri, ci doar se afundă în spirale tot mai adânci, care ne duc inevitabil spre un trai la fel de greu.
Ce ne așteaptă la finalul acestui drum? Un popor epuizat, îngenuncheat sub povara deciziilor proaste, incapabil să mai facă față viitorului.
Un circ politic cu bilete prea scumpe, dar fără ieșire de urgență.