Alegerile prezidențiale din anul 2024 sunt unice în istoria României. Cine spune că doar societatea se manelizează nu are decât să tragă cu coada ochiului la gloata de hănțăi politici care nu mai are nici o limită în privința acaparării unui număr cât mai mare de voturi, prin orice mijloace. Teza electorală din acest an nu are precedent în România, pentru că dreapta va trebui să dea dovadă de foarte multă maturitate politică, măcar în al doisprezecelea ceas, pentru a nu se dezintegra în fața buldozerului PSD care are acum la dispoziție și pârghiile guvernamentale ale organizării alegerilor. Până acum, politicienii din opoziție au fost ocupați să se certe între ei pentru a intra în turul doi, ajungând acum să se teamă de ascensiunea din umbră a lui George Simion. Nu credem în dispariția dreptei, așa cum se vehiculează, tocmai pentru că ar fi total nesănătos să avem o societate democratică fără partide de opoziție sau cu unele eliminate după bunul plac al unora (a se vedea cazul Șoșoacă), dar vedem un PSD întărit pe toate flancurile după așa-zisa coaliție cu PNL, care își azvârle acum peste bord fostul partener de guvernare pentru a avea acces la toate pârghiile statului. Dacă PSD va da președintele României atunci va începe și declinul partidului, care a condus oarecum din umbră până acum, nefiind acuzat niciodată fățiș de eșecul guvernării. Dacă va câștiga dreapta o vom duce la fel de rău, pentru că este greu de luptat cu un colos politic al cărui apetit de a-și înghiți adversarii la micul dejun s-a dovedit insațiabil. Orice am vota, România va fi până la genunchi în găleata cu r…t. Dar nu ne pierdem speranța că vom descoperi, la un moment dat și vreun politician onest, care să ne apere interesele. Apropo, nu s-a gândit nimeni să îi propună lui Zelenski să devină președinte? Oricum țara lui este dezinegrată, iar cu un președinte care știe ce vrea pentru țara lui poate ne-ar fi puțin mai bine.