Am apărat partidele tradiționale în aceste alegeri pentru că țara avea nevoie de asta. Avem nevoie de pluralism politic, de opinii contradictorii și, mai ales, avem nevoie de Parlament și de toate instituțiile care reprezintă democrația în această țară. Acum putem analiza însă ceva mai tranșant rezultatul alegerilor și mai ales acțiunile care au dus la acest rezultat, fără să ne fie rușine să recunoaștem că PSD a deținut cheia acestor alegeri și, din păcate, a ales să o bage în ușa care nu trebuie.

Să fim cât se poate de clari: AUR, așa cum este el astăzi, plin până la refuz de extremiști, ideologi lipsiți de orice urmă de logică, huligani și semianalfabeți nu este decât o „oaste de strânsură” care a fost inițial creația aripii PSD – Ciolacu. Așa-zișii strategi ai PSD au gândit încă dinainte de alegerile locale un plan prin care urmau să absoarbă nemulțumirea populației care se tot adunase în ultimii ani de guvernare printr-un partid tampon, pe care PSD urma să îl controleze din umbră și în Parlament și la alegerile prezidențiale. Cu alte cuvinte, pentru că era vizibilă lipsa opoziției, oamenii căutau o supapă prin care să refuleze, iar PSD le-a oferit una pe tavă. AUR a fost „mama” tuturor populiștilor fără substanță care au atras ulterior alegătorii nemulțumiți, Georgescu, Șoșoacă și Simion fiind la început frați de cruce, iar mai apoi opozanți politici de fațadă. Planul a funcționat bine la parlamentare, pentru că PSD și AUR au reușit performanța de a obține cele mai multe locuri din Parlament, cu scopul nedeclarat de a determina desființarea parteneriloror politici de la guvernare, adică pe liberali. Chiar dacă în lumina reflectoarelor erau frați de guvernare, pe la spate visul PSD este același dintotdeauna: de a redeveni partid unic, sau măcar unic de fațadă. Nimeni nu s-a așteptat, însă, la succesul răsunător al extremiștilor.

Cum s-a întâmplat ca la aceste alegeri candidatul PSD, fie că s-a numit Ciolacu sau Antonescu să nu intre în turul doi, dar Georgescu și Simion da? Cred că undeva, pe parcursul derulării planului PSD s-a produs o ruptură, pentru că mișcarea a fost prinsă de ruși și preluată de aceștia în interes propriu. AUR, ca și Georgescu se folosesc de mulți ani de rețeaua de conturi false în spatele căreia serviciile au atras atenția că se găsește Rusia. Undeva, în timpul „jocului” pe care PSD credea că îl controlează au intervenit astfel forțe care își doreau destabilizarea României. Și care au făcut exact acest lucru. Candidatura lui Georgescu a fost numai planul A, pentru că băieții aveau pregătit și planul B, cu Simion. Exact ca la bătăliile terestre: nu trimiți pe front un singur soldat, este o întreagă armată, care trebuie să meargă înainte, cu preluarea conducerii din mers de către următorul lider antrenat în acest sens.

Ce nu am înțeles niciodată este de ce PSD nu s-a oprit atunci când a devenit clar că partidul era deja scos din joc, nu mai conta în această bătălie? De ce, după toate dovezile aduse de serviciile de securitate române, după anularea primului scrutin, PSD a continuat să își instruiască primarii și propagandiștii locali să îi dea în continuare voturi lui Simion, în defavoarea democrației? De data aceasta nu a fost o alegere între doi candidați, ci între două direcții opuse spre care urma să se îndrepte România: spre dictatură sau spre democrație. Românii au decis să rămână în Europa, dar nu datorită PSD, ci printr-un efort extraordinar depus de toți cei care realizau pericolul iminent care ne paște, de la jurnaliști până la analiști politici sau unii politicieni responsabili. Toți au încercat în cele două săptămâni dintre primul și al doilea tur de scrutin să le arate oamenilor adevărul din spatele actorașilor extremiști de duzină.

Dacă am fi avut niște alegeri normale aș fi spus că România poate ar fi meritat un mandat de președinte extremist, pentru că doar atunci când te doare foarte tare poponețul te poți trezi la realitate. În cazul nostru nu mai era însă timp de experimente, suntem deja pe marginea prăpastiei și orice președinte avem este greu să ne scoată din haznaua în care ne-am aruncat singuri. A fost cam greu pentru noi, jurnaliștii, care știm cât rău au făcut în acești ani partidele „tradiționale” să încercăm să le apărăm de data aceasta chiar împotriva celor care le-au votat atâta amar de ani și le-au adus liderii  la stadiul de nesimțire și autosuficiență pe care îl vedem astăzi. Dar am fost nevoiți să o facem, pentru că alternativa era de neconceput. Să trăim în dictatură era pur și simplu imposibil de imaginat.

Problema politicienilor care se bucură astăzi că au rămas încă în picioare și nu sunt „gone”, cum le ura fufulica Gavrilă, lidera POT, este că nu realizează nici acum ce se întâmplă cu ei. PSD are impresia că poate păcăli în continuare alegătorii cu lideri care schimbă doar locurile între ei în „avionul Nordis”, nu provoacă o schimbare de sistem în partid, iar așa-zișii oameni „noi” și „tineri” care ni se pregătesc nu sunt altceva decât niște vechi lideri ascunși până acum în umbra mentorilor lor care sunt aceiași vechi nomenclaturiști, acoperiți ai sistemului și baroni locali. PSD nu s-a trezit la realitate după primele alegeri eșuate, a continuat cu aceleași strategii răsuflate de divizare a voturilor către candidați așa-ziși independenți doar pentru a-i da la gioale propriului lor candidat oficial, Crin Antonescu. Vă mirați de ce extremistul Simion sau Ponta au obținut atât de mute voturi? Pentru că voturile PSD s-au dus în orice altă direcție, numai la candidatul PSD nu! Ce a făcut PSD imediat ce Antonescu a pierdut alegerile? Ciolacu și-a pus coada pe spinare, la fel și Antonescu și au plecat acasă, lăsându-l pe Bolojan singur, să deconteze nemulțumirea populației în turul doi al alegerilor, în speranța că va ieși președinte Simion, fostul lor aliat. Cu alte cuvinte Rusia ar fi pus stăpânite pe țară cu mâna PSD și cu sprijin din interiorul partidelor așa-zis democratice.

Ce face PSD acum? Se bâlbâie tot, cu pantalonii în vine, de frică să nu cumva să intre la guvernare oficial și să își asume prostiile făcute în ultimii ani. Deși liderii PSD i-au dat mandat lui Grindeanu să fie de acord cu intrarea la guvernare, pentru că vor să fie conectați în continuare în mod direct la butoanele puterii noul președinte interimar încă se mai gândește dacă nu cumva i-ar fi mai bine șantajând un guvern minoritar în timp ce mimează opoziția alături de vechii amici de la AUR. Avem însă o previziune sumbră pentru PSD: în ambele cazuri, și la guvernare și în opoziție partidul riscă să dispară. Nu imediat, dar tot norul de fum și grămada de voturi pe care le-au obținut de la bugetari, sinecuriști și primari racolați s-ar putea să se evapore. În cazul în care vor intra la guvernare vor deconta, într-adevăr criza politică de care tot ei sunt de fapt responsabili în mare măsură, alături de PNL, dar măcar vor fi conectați la furtunul cu bani și ar putea folosi încă anumite pârghii să își țină votanții aproape. Din opoziție oricum vor deconta prostiile pe are le-au făcut în trecut, doar că, în lipsa banilor, toți conducătorii locali vor fugi din partid ca șoarecii la inundație: prin cele mai apropiate găuri. Decizia este grea și suntem siguri că, în luarea ei, faptul că România ar avea nevoie în acest moment de o majoritate stabilă la guvernare și de măsuri asumate de toate partidele importante va avea o pondere foarte mică în comparație cu încercarea disperată de salvare a propriei piei. Cea mai bună soluție e trezirea la realitate. Dacă nici acum nu vă treziți, băieți, vine Putin și vă saltă direct din pat. Credeți că rușii vor avea nevoie de voi ca să conducă țara? Nicidecum, au destui oligarhi care abia așteaptă să prindă și ei un ciolan pe undeva, printr-o țară asuprită.