În timp ce guvernul taie, amână și ridică din umeri, comunele duc greul fără oameni, fără bani și cu tot mai multe obligații. La Copăceni, primarul și viceprimarul trag un semnal de alarmă: ‘Ne cer să facem totul, dar nu ne dau nimic’

În timp ce guvernul anunță tăieri și „echilibrare” bugetară, în sute de comune din România realitatea este dură, rece și greu de dus. Salariile sunt blocate de ani de zile. Posturile vacante rămân neocupate. Angajații rămași lucrează peste măsură, pentru venituri rușinos de mici. Proiectele stagnează din lipsă de bani, iar fondurile europene se pierd în hârtii și avize fără sfârșit.

În acest haos, administrațiile locale se simt abandonate. Nu doar fără sprijin, ci și cu povara tot mai multor atribuții. O țară întreagă cere dezvoltare și servicii publice de calitate.  Dar la bază, în sate și comune, oamenii care trebuie să ducă greul sunt aproape fără resurse.

Situația din comuna Copăceni este una care reflectă perfect tabloul deloc plăcut din administrațiile locale. Un loc în care primăria cu greu funcționează. Personalul e puțin. Banii nu ajung. Iar legea, oricum ai întoarce-o, pare făcută doar pentru orașe mari și funcții bine plătite.

Tironel Tâmplărescu: „Ni se cere tot mai mult, dar nu ni se dă nimic în schimb”

Primarul comunei Copăceni, Tironel Tâmplărescu, a subliniat cu tristețe și revoltă despre ce se întâmplă acum în administrația locală:   „Măsurile de austeritate trebuiau făcute de sus în jos, de la ‘domnii’ care au salarii nesimțite de zeci de mii de euro. Dar nu, s-a decis să se taie tot de la noi, cei de jos. Un primar de comună a ajuns să aibă cu greu puțin peste 5000 de lei, cât un om de serviciu angajat la școală. Este imposibil așa ceva.”

Organigrama primăriei Copăceni este sub nivelul minim necesar. Nu mai există casier. Nu mai există contabil angajat, iar posturile vacante nu atrag pe nimeni. Salariile sunt prea mici pentru cineva cu experiență  „Nu vine nimeni pe salariu de 3000 de lei net ca să fie contabil în primărie. Se cere experiență de minim 5 ani. Casierul a ieșit la pensie și nu avem înlocuitor. Nu știu cum vom trece de anul acesta. Iar anul 2026 se anunță și mai greu”, a completat primarul.

Aurel Dumitrana: „Suntem blocați. Nu ai cu cine și nici cu ce”

Viceprimarul comunei, Aurel Dumitrana, confirmă aceeași stare gravă: „Am rămas cu trei oameni în primărie care fac cât zece. Nu poți să ceri performanță când salariile sunt blocate din 2022. Nu mai vorbim de proiecte.  Ținem documentele pe birou și așteptăm, uneori cu lunile, câte un aviz de la instituțiile statului, care vine foarte greu.”

Una dintre cele mai mari probleme este birocratizarea excesivă a proiectelor. Pentru fiecare investiție, se adună teancuri de acte și dosare. Primăria Copăceni așteaptă de o lună un simplu aviz de mediu pentru proiectul de apă:    „Pentru un proiect european cu camere de supraveghere, am stat 3 ani de la primul document. Când a venit aprobarea, prețurile crescuseră deja și trebuie refăcută toată fișa financiară. E foarte greu. Dacă nu poți acoperi diferența, pierzi tot proiectul”, mai spune viceprimarul.

Școala pentru 235 de copii: încă în organizare

În comună se construiește o școală nouă, de la zero. Lucrările au început, dar au trecut deja trei ani de la prima hârtie. Licitația a durat un an. Acum, abia s-a făcut organizarea de șantier: „De la prima hârtie și până azi au trecut trei ani. Acum abia s-a început organizarea de șantier. Este un proiect important pentru copiii noștri. Dar a durat enorm de mult până s-a deblocat tot”, a spus Tironel Tâmplărescu.

Bani nu sunt, cofinanțările sperie

Primăria a accesat fonduri europene. Dar cofinanțările sunt mari. 37 de miliarde de lei vechi. Comuna nu are de unde. Iar asta pune o frână și la proiectele viitoare:  „Avem nevoie de bani pentru cofinanțare. Valorile sunt mari. Am accesat fonduri, dar acum ce facem? Renunțăm la proiecte? Nici nu mai avem curajul să mai atragem bani europeni în ritmul ăsta”, a adăugat primarul din Copăceni

Fără oameni, fără fonduri, cu tot mai multe sarcini

Salariile sunt înghețate, contractele colective sunt ignorate, iar legea salarizării se aplică discreționar. Angajații din primării sunt tot mai puțini și tot mai împovărați. Modificările anunțate la Codul administrativ, care permit concedieri fără explicații, au stârnit și mai multă nesiguranță:  „Oamenii se tem. Cum să lucreze liniștiți când nu știu dacă mâine mai au serviciu? Cerem o lege clară, echitabilă și stabilă. Nu putem funcționa așa. Ne-au dat atribuții, dar nu și banii necesari”, spune Tironel Tâmplărescu.

Problema asistenților personali: „Trebuie să plătim, dar nu avem de unde”

O altă problemă gravă este plata salariilor pentru asistenții personali ai persoanelor cu handicap. Statul acoperă doar o parte. Restul cade în sarcina primăriilor. Dar comunele nu mai au de unde:  „Cerem ca plata asistenților personali să fie preluată integral de stat. Noi nu mai putem suporta cheltuiala asta. Sunt oameni care depind de acest sprijin și riscul blocajului e tot mai mare”,”, atrage atenția primarul din Copăceni.

TVA-ul a crescut, costurile s-au dublat, finanțările sunt în aer

Modificările fiscale recente au dat peste cap toate calculele. TVA-ul a crescut. Standardele de cost s-au schimbat. Asta înseamnă că multe proiecte depuse cu ani în urmă trebuie reactualizate sau chiar refăcute.

„Se schimbă TVA-ul și trebuie modificată întreaga documentație. Nu e doar o completare. Sunt riscuri mari să pierdem finanțarea pentru că prețurile nu mai sunt reale, iar constructorii nu se bagă la lucrări pe minus”, a explicat Aurel Dumitrana.

Un blocaj generalizat și ignorat de la centru

Austeritatea nu i-a atins pe cei cu salarii uriașe. A venit direct peste cei care țin comunele în picioare. Cu hârtii, cu nervi și cu uși închise la București.

Administrația locală din Copăceni nu este un caz singular. Problemele de aici se regăsesc în multe primării. Lipsa oamenilor, salariile mici, blocajele birocratice și lipsa de sprijin real din partea statului central creează o presiune.

Prin urmare, în timp ce se vorbește de reforme și digitalizare, realitatea de la firul ierbii este alta. Acolo, în sate, nu sunt bani pentru proiecte, nu mai sunt oameni care să își dorească să lucreze în primării, iar cei care sunt au tot mai multe sarcini și, în schimb, primesc aceleași salarii ca în urmă cu ani de zile:   „Ne cer să ne descurcăm, dar nu ne dau nimic. E ca și cum ai trimite un om în câmp, fără sapă, fără apă, fără nimic, și îl întrebi de ce nu a cules roade.   E o nedreptate uriașă”,   spune primarul Tironel Tâmplărescu.

Prin urmare, la Copăceni, primăria cere respect. Cere reguli clare și bani pentru finanțarea proiectelor. Nu pentru ei, ci pentru comunitate.