Adunarea Generală a Asociaților din cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „Apă Vâlcea” s-a desfășurat pe 8 octombrie 2025, la sediul din Râmnicu Vâlcea, de pe strada Căpitan Mărășeanu nr. 3. A fost o ședință așteptată. Pe ordinea de zi, puncte aparent tehnice, dar cu efect direct asupra oamenilor: procesul-verbal din 24 septembrie, completarea Scrisorii de așteptări pentru selecția a doi membri în Consiliul de Administrație al Apavil S.A., propunerea unui administrator provizoriu în CA la inițiativa municipiului și discuții aplicate cu directorul general Ion Florescu despre preluarea și extinderea rețelelor de apă și canalizare din localitățile membre, plus diverse.

Fără artificii, fără ocolișuri – s-a vorbit despre bani, proceduri, acte, pierderi, avarii, resurse umane, responsabilități împărțite între operator și UAT-uri, despre redevență și cadrul legal, despre ruralul care seacă la fântână și despre un proiect regional de 160 de milioane de euro care tot promite, dar nu ajunge la semnare.

Pe scurt, a fost o radiografie a unui sistem aflat sub presiune.  Presiunea vine din mai multe direcții:  legislația care cere plan de afaceri actualizat și o strategie de redevență clară,  operatorul care spune că lucrează la plan,  dar nu îl poate prezenta încă, localitățile care așteaptă preluarea rețelelor și extinderi, stații acre trebuie aduse la standard, conducte vechi care pocnesc în serie, oameni care nu pot fi angajați din cauza unor restricții,  iar la orizont stă un contract de finanțare anunțat ca „imminent” de prea mult timp.

La masă au stat președintele ADI Apă Vâlcea, Cătălin Avan, directorul general al Apavil S.A., Ion Florescu, viceprimarul municipiului Râmnicu Vâlcea, Eusebiu Vețeleanu, împreună cu directori din operator: David Borleanu (Tehnic-Exploatare), Constantin Tudora (Comercial), Nicoleta Bălă (Economic). Au venit și reprezentanți din teritoriu. Unii au ridicat probleme punctuale, alții au cerut termene. Toți au vrut răspunsuri.

Ordinea de zi care apasă: hârtii, criterii, responsabilități

Primul strat al ședinței a fost administrativ, dar cu mize reale. Aprobarea procesului-verbal precedent nu a ridicat valuri. S-a intrat rapid în tema Scrisorii de așteptări pentru selecția a doi membri în Consiliul de Administrație al Apavil S.A., în acord cu solicitarea AMEPIP, apoi în propunerea unui administrator provizoriu în CA, venită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 236/29.08.2025 a municipiului Râmnicu Vâlcea.  Aici, lucrurile s-au încordat: numele propus, Marian Dumitru, a fost analizat pe criteriile cerute de legislația privind guvernanța întreprinderilor publice.  Documentele depuse pe 26 septembrie arată studii în domeniul educației fizice și sport, plus un master în management sportiv. Însă Autoritatea pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice a clarificat prin adresă că, pentru administratori provizorii, se cer studii și experiență de cel puțin 7 ani în științe inginerești, economice, sociale, juridice sau în domeniul de activitate al operatorului public, precum și experiență în conducerea unor societăți ori regii. Concluzia a fost netă: încadrarea legală nu este îndeplinită.

Cătălin Avan a rezumat sec situația: „La nivelul asociației, după noua lege, ADI Apa Vâlcea a devenit autoritate tutelară, nu mai este primăria. Propunerea trimisă nu bifează condițiile cerute. Vom cere încă o dată puncte de vedere scrise și vom decide în comisia desemnată.” Decizia pe subiect rămâne la ADI. Semnalul, însă, e clar: la un operator de apă și canalizare, criteriile de selecție nu pot fi tratate formal.  Alegerea oamenilor potriviți influențează investițiile, mentenanța, modul în care se răsppunde la avarii și felul în care se explică publicului de ce „nu curge la robinet”.

Planul de afaceri care nu mai vine: redevența, legea și nota ANRSC

A urmat punctul fierbinte: planul de afaceri al Apavil S.A., piesă obligatorie potrivit Ordinului ANRSC nr. 231/2022. În mod concret, documentul ar trebui să conțină, pe lângă direcțiile strategice de dezvoltare a serviciilor de apă și canalizare, măsuri de creștere a eficienței, planuri de investiții și o strategie de redevență.  Redevența nu e doar o formulă,  ea trebuie calculată cu includerea graduală, în prețuri și tarife, a echivalentului amortizării patrimoniului public folosit, ținând cont de termenele de amortizare din legislație și de suportabilitatea oamenilor.  Astăzi, a subliniat ADI, procentul aplicat – 0,015% din valoarea bunurilor UAT-urilor concesionate către operator – nu este aliniat cu prevederile art. 29 alin. (11) din Legea 51/2006 și ale art. 25 din Legea 241/2006. Iar ANRSC, după un control în 2023, a lăsat scris că nivelul redevenței și modul de stabilire trebuie aduse în litera legii. Fără plan, nu se poate corecta.

Cătălin Avan a spus apăsat: „De această dată, operatorul nu a prezentat planul de afaceri. Fără el, redevența nu poate fi recalculată așa cum cere legea, nu pot fi asumate direcțiile de înlocuire a conductelor vechi și nici calendarul de investiții pentru preluări și extinderi. De aici derivă blocaje reale la preluarea rețelelor din localități.”

Răspunsul lui Ion Florescu a fost calm, dar nu a liniștit sala: „Nu e corect să se spună că nu avem plan. Este în lucru, am achiziționat serviciile unei firme. Nu e finalizat, dar se lucrează. Știți cum e cu achizițiile. Termenul estimat: până la finele acestei luni.”

Replica a venit sec de la prezidiu: „Nu îl avem. Și dacă nu îl avem, nu calculăm redevența.”

Directorul general a admis: „Corect că nu îl avem predat. Dar se lucrează la el. Sunt multe cifre, multe localități. Planul nu înseamnă două pagini, e un material stufos.”

Avan a punctat distanța de timp: „Din 2022 avem sarcină de la ANRSC – nouă, la ADI, și operatorului. Au trecut trei ani.”

Florescu a invocat contextul: „Nu pot încălca legea. În 2022 și 2023 nu s-au putut face achiziții. Dacă nu știți, vă spun eu.”

Avan a răspuns din ”teren”: „Ca primar la Păușești-Otăsău am reușit achiziții. Fără plan predat și aprobat, rețelele nu pot fi preluate. Nu pentru că cineva nu vrea, ci pentru că lipsesc pașii de procedură.”

Pe o temă tehnică s-a construit, de fapt, miza majoră a ședinței: fără plan, operatorul rămâne fără busolă pe redevență, fără listă de priorități pe înlocuiri și fără instrument pentru preluări. Iar ADI nu poate ține locul operatorului, dar nici nu poate accepta întârzierea la nesfârșit. Toate celelalte discuții acre  au urmat pleacă din această lipsă.

Galicea: „Stația e funcțională.” – „În procedura noastră, nu.”

Din sală, administratorul public de la Galicea a ridicat o problemă concretă: „Întreb în numele primarului despre preluarea sistemului de canalizare. Din câte am înțeles, trebuia preluat din 2020. În ce stadiu e? Se pune problema extinderii, ținând cont că în localitate sunt circa 4.000 de locuitori?”

Răspunsul directorului Apavil a fost sec: „Prima condiție ca să putem prelua este ca stația și rețeaua să fie funcționale. La dumneavoastră nu sunt. Am transmis tuturor primăriilor o procedură scrisă. Fiecare știe ce are de făcut. Primarul de la Galicea știe exact care e problema cu stația și rețeaua.”

Replica din sală: „L-am sunat pe primar. Spune că stația și sistemul sunt funcționale.”

Ion Florescu: „Vom face o întâlnire.”

Între „funcțional” local și „funcțional” în procedura operatorului e o prăpastie. Cuvintele pot fi aceleași, fișele tehnice – nu. Iar fără o certificare la indicatorii ceruți de operator, preluarea nu se produce. Din nou, planul de afaceri ar trebui să pună criterii, termene, pași.

Lungești: „Toate sunt rezolvate.” – „Într-o săptămână începem preluarea.”

Cazul Lungești a adus o rază de claritate. Directorul general a anunțat că mai sunt documente de închis și că a trimis clarificări. Primarul Tiberiu Costea a intervenit: „Le-am primit. Toate sunt rezolvate.”

Florescu a replicat prompt: „Atunci, în cel mai scurt timp, într-o săptămână începem preluarea.”

A urmat o întrebare tăioasă din prezidiu: „Deci nu mai așteptați planul de afaceri? Puteți face preluarea, iar planul se finalizează pe parcurs?”

Răspunsul directorului: „Exact. Când se semnează contractul de concesiune, se lucrează și la plan. Vom încerca să preluăm rețelele existente și în alte localități. Problema cea mare e cu rețelele vechi, făcute cândva de primării, cu țevi sub standard. Acolo bubuitul e frecvent. Primarii nu au bani și aruncă problema la operator.”

Cătălin Avan a mușcat din miez: „ Puneți aceste probleme în plan, cu măsuri pentru reducerea pierderilor. Înlocuirea acelor sisteme trebuie să fie pe operator, nu pe primării.”

Florescu a recunoscut gravitatea: „După 10 ani de exploatare a unui sistem, dacă ai 30 de avarii pe zi sau pe săptămână, e clar că ceva nu e în regulă.”

Resursa umană: locuri libere, dar mâini legate

De la avarii s-a ajuns firesc la oameni. Avan a indicat zona Govora: „Acolo e prăpăd. Nu sunt oameni.”

Ion Florescu a răspuns apăsat: „ Dați-mi varianta. Pot să angajez 500 de salariați mâine. Am cinci memorandumuri la Guvern pentru a ni se permite angajări. E vina mea că nu primesc voie? O ordonanță ne-a interzis angajările.”

Mesajul e clar: operatorul are posturi, are nevoie de echipe de intervenție, dar se lovește de un „ NU ” pe linie administrativă. Aici, ADI nu poate înlocui Guvernul, dar poate susține demersul – pentru că fără echipe complete, orice plan de investiții rămâne pe hârtie.

Cazul Păușești-Otăsău – Frâncești: „Curge din bazin ca pe picior.” Cine închide robinetul?

Discuția a devenit foarte concretă când Cătălin Avan, în dublă calitate – președinte ADI și primar la Păușești-Otăsău – a descris o situație greu de acceptat: „Avem o extindere de rețea branșată ilegal la sistemul nostru, aflată pe teritoriul comunei Frâncești. Țeava este spartă în zeci de locuri. Apavil remediază câte o spărtură la un interval mediu de un an. Nu exagerez. Pe când alte zone se văitau de lipsă de apă din cauza secetei, pe drumul județean la noi era lac, pentru că acea țeavă curgea continuu. ” Nu am oameni ” nu știu dacă e cel mai bun argument. Nu putem accepta ca apă din sistemul nostru să ajungă, printr-o conductă prăpădită, în altă parte. V-am trimis filmare, vă mai trimit. De ce să curgă non-stop și să oprim alimentarea în localitate ca să lipim încă un petic?”

Florescu a răspuns defensiv: „Apavil e concesionar, proprietar e UAT. Rezolvați problema proprietății. Noi schimbăm membranele la bazine.”

Avan a taxat formula: „Despre ce membrane vorbiți? La noi, membrana are 25 de ani. Costă 13 mii de euro. De trei ani tot aud că se rezolvă. Am văzut că Apavil a avut profit anul trecut.”

Directorul general: „S-au schimbat în alte localități. Urmează și la dumneavoastră. Putem face situații pe fiecare localitate și investi din profitul aferent.”

Avan a tăiat scurt: „Ce profit să aibă o primărie?”

Florescu a ripostat: „De ce nu vreți să luați în administrare sistemul de apă și canalizare?”

Avan a închis cercul:  „ Ați promis anul trecut că includeți problema în programul de investiții. Nu ați inclus. Normal să fiu nemulțumit. După aceea spuneți că sunt pierderi la Păușești-Otăsău. Păi curge pe drum ”

În discuție a intrat și primarul din Frâncești, Daniel Paraschiv: „Nu se poate interveni ușor acolo. Drumul are garanție, e modernizat cu bani europeni. Trebuie acordul constructorului pentru partea de acostament.”

Chiar și așa, esența rămâne: pierderile de apă sunt uriașe, iar operațional e nevoie de o secționare curată, proiectată corect, cu avize și responsabilități stabilite. Altfel, se toarnă apă într-o sită.

„Încă JASPERS gândește”: proiectul regional de 160 de milioane de euro

Primarul din Frâncești a deschis alt dosar: proiectul regional de apă și canalizare, plimbat de la POS Mediu la POIM și acum la Programul Dezvoltare Durabilă. „Timp de 10 ani am așteptat, nu am putut depune solicitări pe nicio măsură, pentru că eram prinși în proiectul Apavil. Așa era condiția. Au trecut anii, vine Garda de Mediu și ne întreabă de ce nu avem canalizare. E comod să se arunce mingea către localități. Dar în tot acest timp s-au pierdut finanțări. Acum, finanțări noi pe apă și canalizare aproape că nu mai există. Iar în rural problema apei e critică. În două sate nu mai avem apă în fântâni. Pânza a coborât din cauza exploatării haotice de agregate de pe cursuri.”

Ion Florescu a admis criza: „În zonele afectate de secetă, anul trecut și anul acesta, nu am putut face mare lucru. Trebuie să gândim puțuri forate.”

Despre proiectul regional, a adăugat: „ Încă JASPERS gândește. Ni s-a promis că până cel târziu pe 10 decembrie se semnează contractul de finanțare. Au mai rămas în proiect: Muereasca, Brezoi, Voineasa, Bujoreni, Dăești, Păușești-Măglași, Mihăești, Horezu, Vaideeni, Frâncești, Budești, Drăgășani. Valoarea actuală: 160 milioane de euro.”

Cătălin Avan a răspuns cu prudență: „ Este foarte important. Spuneți că, cel târziu, pe 10 decembrie se semnează. Să trăim s-o vedem și pe asta. Când am depus proiectul de apă și canalizare pe POIM, ghidul s-a schimbat de nenumărate ori, de parcă să nu apucăm să luăm bani. Să dea Dumnezeu să o vedem și pe asta.”

Într-o frază: localitățile speră, operatorul promite, ADI cere termene ferme, iar finanțatorii închid ghiduri și le redeschid cu alte cerințe. Iar în sate, apa scade la fântâni.

Membrane, bazine, puțuri, conducte: lista scurtă a lucrurilor care trebuie făcute „ieri”

Dincolo de polemica juridică pe redevență, există lucruri simple, cuantificabile, de natură tehnică: membrane de bazine vechi de un sfert de secol, conducte neconforme care pocnesc în lanț, secțiuni improvizate fără proiect, bazine care pierd, puțuri care trebuie forate rapid în zone aride. Directorul general a promis: „Vor ajunge echipele și la Păușești-Otăsău. La unii s-au schimbat, urmează și acolo.” A adăugat inclusiv ideea unei evidențe separate pe localități, pentru ca intervențiile să fie mai transparente. Dar până la transparență, oamenii așteaptă robinetul deschis.

Cătălin Avan a fixat o măsură minimă: „Bugetați pentru anul viitor înlocuirea membranei și intervenția pe acea extindere. Nu mai pierdeți timp.”

Florescu a răspuns prudent: „Vom face un studiu, vedem ce bani sunt.”

Când răspunsurile sunt la condițional, nervozitatea crește.  Dar fără posturi deschise pentru intervenții și fără plan aprobat,  condiționalul pare să fie limba de serviciu.

În închiderea ședinței a fost loc și de promisiuni: „Să o vedem și pe asta”, a spus Cătălin Avan, cu referire la semnarea contractului până pe 10 decembrie.

Restul e deja cunoscut: proceduri, note, tabele, explicații tehnice.

Până la următoarea ședință, planul de afaceri, redevența, preluările și investițiile fac parte din același mecanism, care trebuie să funcționeze. Restul sunt detalii.

Pentru că problema nu e în paragrafe și articole, ci în teren – acolo unde sunt pierderi de apă sau nu mai curge. Iar oamenii nu pot plăti, la nesfârșit, pentru „aproape gata.”