Anul 2026 a început cu aceeași povară pe care autoritățile centrale au lăsat-o nerezolvată la finalul lui 2025. Fără un buget aprobat și fără un calendar predictibil, noul an administrativ a început pe bâjbâite. Oficialii de la București vorbesc vorbe, realitatea arată un stat care funcționează pe improvizații și termene mutate dintr-o lună în alta.

Deși legea obligă Guvernul să vină cu bugetul pe anul următor până la jumătatea lunii noiembrie, acest lucru nu s-a întâmplat. Parlamentul a intrat în vacanță, iar Executivul a ales să împingă problema spre februarie, lăsând instituțiile publice, primăriile și beneficiarii de fonduri într-o zonă de incertitudine totală. Fără buget, nu se pot face plăți clare, nu se pot planifica investiții, nu se pot lansa programe noi, iar multe proiecte rămân suspendate.

În tot acest timp, de la București vin din nou declarații …..vagi. Se vorbește despre „pregătirea bugetului” abia după reluarea activității parlamentare, de parcă începutul anului ar fi o surpriză. Între timp, o Românie întreagă funcționează din inerție, cu bani împărțiți temporar și cu decizii amânate, iar costurile acestui blocaj sunt suportate de cei din teritoriu, autoritățile locale și oamenii de rând.

Printre dosarele lăsate în aer se află și o serie de măsuri discutate încă din vara trecută. Unele au fost anunțate, apoi retrase, apoi reluate în forme diferite. Reduceri de cheltuieli, tăieri simbolice, procente aruncate pe masă, toate fără un impact real explicat cetățenilor. Chiar și aceste măsuri au fost împinse spre începutul lui 2026, ca și cum timpul ar fi o resursă infinită.

Un alt subiect care revine obsesiv pe agenda centrală este cumulul pensiei cu salariul la stat. De ani întregi, autoritățile încearcă să limiteze practica, dar de fiecare dată apar excepții, derogări și portițe. Propunerile recente vorbesc despre renunțarea parțială la pensie pentru cei care rămân în funcții publice, însă lista celor care scapă de reguli este mai lungă decât cea a celor vizați. Funcții politice, conduceri de instituții-cheie, structuri protejate, toate par să rămână în afara restricțiilor. Din nou, mesajul transmis este că…… regulile sunt pentru unii, nu pentru toți.

Nici subiectul pensiilor magistraților nu a fost clarificat. Modificările promise au ajuns într-un blocaj prelungit, cu decizii amânate și ședințe ratate. Proiectele se schimbă din mers, perioadele de tranziție se lungesc, iar efectele sunt împinse teoretic spre …..viitor, deși anul 2026 a început deja. Lipsa unei hotărâri alimentează neîncrederea și subliniază  sentimentul că nimeni nu își asumă o decizie finală.

În tot acest timp, reforma administrației rămâne mai degrabă un subiect de fundal. S-a vorbit despre reduceri procentuale, despre economii la nivel central, dar fără explicații clare despre impact și fără legătură directă cu problemele reale din teritoriu. Pentru administrațiile locale, marea problemă nu este reforma promisă pe hârtie, ci faptul că anul a început fără bani alocați, fără programe deschise și fără predictibilitate.

Anul 2026 a început cu restanțele anului trecut, cu promisiuni reciclate și cu un stat care pare prins într-o buclă a amânărilor.  Fără buget și fără curaj politic, începutul de an nu ne aduce nimic bun, ci mai multă confuzie.  Iar nota de plată, cu toții știm că nu va fi achitată de cei care iau deciziile, ci tot de noi, cei care așteaptă de la stat reguli bune și ….funcționale.