După zile de confruntări militare și, Dumnezeu știe cu adevărat, câte victime, războiul dintre Iran și tabăra formată în jurul Statelor Unite și Israelului arată cât de departe pot ajunge lucrurile atunci când planurile făcute în birouri nu se potrivesc cu realitatea de pe teren.   Niciuna dintre părți nu poate spune că a obținut ceea ce își imagina la început, iar conflictul continuă într-o formă care pare tot mai greu de controlat.

Strategia Washingtonului pornea de la ideea că eliminarea conducerii de la Teheran ar produce o ruptură politică în interiorul Iranului și ar slăbi regimul. Realitatea a mers însă într-o altă direcție. În loc să apară proteste care să zdruncine sistemul, conducerea de la Teheran a răspuns cu o poziție și mai dură și cu promisiuni de răzbunare. Rachetele și dronele continuă să fie lansate asupra bazelor militare americane din regiune și asupra Israelului, iar tensiunea a ajuns până în orașe din zona Golfului.

Iranul încearcă să creeze presiune economică asupra lumii prin amenințarea blocării strâmtorii Ormuz, locul prin care circulă o parte importantă din petrolul global. Ideea este simplă: dacă economia mondială începe să sufere, presiunea politică asupra Washingtonului va crește. Numai că lucrurile nu au evoluat cum spera Teheranul. Țările din Golf nu s-au grăbit să ceară oprirea conflictului, iar sistemele lor de apărare au reușit să limiteze o parte dintre atacuri.

Astfel s-a ajuns la o situație blocată, în care fiecare tabără încearcă să reziste mai mult decât adversarul. Nici Statele Unite nu găsesc o ieșire rapidă din conflict, iar Iranul nu arată că ar fi dispus să renunțe la confruntare. În acest haos geopolitic există însă și state care câștigă indirect din tensiuni, iar Rusia este una dintre ele, pentru că piețele energetice devin mai favorabile exporturilor sale.

Pentru Europa și pentru România, efectele acestui conflict nu rămân la nivelul analizelor geopolitice. Orice tensiune în zona Golfului împinge în sus prețul petrolului și al gazelor, iar aceste scumpiri ajung rapid în transport, în alimente și în facturile la energie.

Problema este că noi, românii, intrăm în acest nou val de scumpiri deja obosiți și apăsați de o perioadă de creșteri de prețuri și de măsuri fiscale care au tăiat din veniturile reale ale oamenilor. Astăzi, pentru milioane de familii, viața de zi cu zi înseamnă o permanentă luptă pentru a acoperi cheltuielile de bază. Salariile mici și pensiile sub pragul existenței sunt înghițite rapid de facturi, de alimente și de costurile zilnice, iar orice nouă criză internațională cade peste o societate care deja trăiește cu grijă de la o lună la alta.

De aceea, războiul din Orientul Mijlociu nu este doar o știre îndepărtată.  Este mai degrabă încă o presiune care se adaugă peste o realitate greu de dus, în care foarte mulți români trăiesc de pe o zi pe alta și în care fiecare scumpire nouă înseamnă încă o problemă pentru oameni care abia reușesc să se țină pe linia de plutire.