Locuitorii satelor din Dănicei au fost oameni harnici şi gospodari dintotdeauna, iar principalele lor ocupaţii au fost agricultura, creşterea vitelor, cultura pomilor şi a cerealelor. Primarul localităţii ne spune că „unii dintre ei practicau diferite meşteşuguri de trebuinţă pentru ceilalţi, dar legătura ţăranului cu pământul a fost una trainică. Pământul constituie pentru el totul, este vatră şi adăpost, ogor binecuvântat cu roade bogate, arhivă adăpostitoare a valorilor trecutului, dar şi loc pentru odihna veşnică”, declară primarul. Pe aceste meleaguri s-au ţesut de-a lungul timpului interesante şi valoroase tradiţii, fapte legendare deosebite. Ele vin din vremuri îndepărtate, din antichitatea geto-dacică, reprezentând în totalitate în ce priveşte trecutul istoric, viaţa spirituală strămoşească. Sunt arhive sentimentale, cărora bătrânii locului le-au dat străluciri aparte. Tradiţiile zămislite în vatra străveche a Dăniceilor aveau mare vitalitate şi se înscriau în istoria spiritualităţii pământului românesc. Calendarul popular era în conştiinţa locuitorilor acestei aşezări, iar principalele sărbători ale anului erau încrustate ca pe un răboj. Duminica Mare de Rusalii, cunoscută sub denumirea de Moşii de Vară, străveche sărbătoare populară era celebrată cu fast de populaţia tracă, mulţimea fiind cuprinsă de o adevărată nebunie a dansului. Cu capetele împodobite cu flori, oamenii inundau grădinile şi dumbrăvile înflorite din localitate şi, în sunetul muzicii şi cântecelor se învârteau în hore şi dansuri. Această sărbătoare a antichităţii s-a păstrat în forme diferite, până în zilele noastre. La Dănicei, cândva, în această zi de sărbătoare, fetele purtau la brâu şi în sân flori, pentru a alunga ielele. Tinerii împleteau cununiţe de câmp şi le purtau cu mândrie, la celebrarea căsătoriilor. Timp de trei zile, prin sat veneau din satele vecine cunoscute cete de căluşari, care făceau adevărate demonstraţii de virtute şi frumuseţe artistică. Căluşul se practica sub forma unui rit de vindecare. La muncă, dar mai ales la horă şi la biserică, oamenii se îmbrăcau în costume naţionale, ţesute în casă. Pentru cusăturile iilor pe pânza de borangic sau marchizet, fiecare gospodărie creştea viermi de mătase. De Sânziene, sărbătoare străveche din antichitatea românească, fetele din Dănicei mergeau în grup pe câmp şi culegeau flori. Se întorceau spre acasă cântând şi dansând, iar cele care se înfăşurau cu cununi de flori peste mijloc deveneau mai frumoase şi mai drăgăstoase, ne spune primarul: „Sunt multe de spus despre tradiţiile populare care s-au ţesut în satele noastre de-a lungul timpului, însă ele şi astăzi dau vitalitate şi prospeţime aşezării”, afirmă primarul din Dănicei, Dumitru Pirneci.