Pesceana este un loc pitoresc, ascuns printre dealurile pădurii Cotoşmanu, cu nume de împărăteasă, aşa cum o numeşte profesorul Costea Marinoiu: „Pesceana este un nume de împărăteasă pe care îl şopteşte cu emoţie râul ce-i brăzdează pieptul stâncos”. Cântecul văii Pescenei are valori aparte, iar locul are o istorie deosebită. Bătrânii spun că aici dacii au descoperit un izvor puternic, care a fost motivul construirii vestitei cetăţi antice de la Râpa Cărămizii. Cetatea este o ctitorie antică şi a rezistat vicisitudinilor vremii pentru că este aşezată strategic, deasupra cumpenei văii. Legendele mai amintesc şi despre faptul că, tot aici, un bou a fost înghiţit definitiv de apele acestui izvor puternic. Izvorul Boului, aşa i-a rămas numele încă din vremurile dacice, cu apele sale îndrăzneţe, care izvorăsc în nordul comunei, ferestruind la vale pădurea Higii şi întâlneşte în calea sa, la poalele dealului Cărămizii Pescenuţa şi, împreună, formează pârâul Pesceana, care trece prin Glăvile şi Amărăşti, scaldă malurile Nemoiului şi Creţeniului, traversează repede Suteştiul şi se aruncă în Olt în comuna Voiceşti. Locuitorii acestor aşezări au o istorie milenară. Documentele vremurilor apuse vorbesc despre existenţa populaţiei pe aceste meleaguri străvechi. Un hrisov din timpul domniei lui Radu de la Afumaţi face ca atestarea documentară a localităţii să dateze din anul 1526.

Din cele mai vechi timpuri, pe Valea Pescenei sărbătorile au avut un puternic ecou

Comuna Pesceana, prin aşezarea sa, cu faţa cât mai aproape de soare, se află într-o zonă în care viticultura ocupă un loc însemnat în economia locală alăturându-se comunelor vecine care, toate la un loc, formează Podgoria Drăgăşani. „Zona noastră, privind suprafaţa culturilor de viţă de vie, avea cândva aproximativ 48 de hectare. Eram printre primele 20 de localităţi în ierarhia comunelor judeţului. Cele mai cunoscute plantaţii de viţă de vie se află pe valea Morişti, Negraia şi Valea lui Anghel”, ne spune primarul Ion Vasile. Codrii seculari ai Cotoşmanului, apele şi văile înfloritoare, dealurile roditoare, tradiţiile populare vin să confirme din plin că pe aceste meleaguri există o bogată zestre spirituală cu obârşie străveche, în antichitate. De-a lungul timpului, pe Valea Pescenei sărbătorile au avut un puternic ecou. Paştele, cea mai mare sărbătoare, înseamnă în acelaşi timp instalarea deplină a primăverii, învierea vieţii. În vremea Rusaliilor, pe întreaga Vale a Pescenei răsuna dansul Căluşului, iar localnicii se duceau la biserică cu frunze de tei şi nuc. Toamna, la Pesceana, la casa fiecărui gospodar se făceau clăci, la curăţat de porumb. Pe toate uliţele văii răsuna veselia copiilor şi pălăvrăgelile adulţilor întorşi de la munca câmpului. Acum, în fiecare sat, mare parte dintre tineri au plecat în lume pentru un trai mai bun, iar cei rămaşi îţi duc liniştiţi viaţa la ţară. Oamenii sunt gospodari, au vii şi terenuri agricole pe care le muncesc aşa cum pot.