La ieşirea din Râmnic, într-un cadru natural de o frumuseţe rară îşi duc traiul aproximativ 6000 de suflete. Sunt locuitorii comunei Budeşti, oameni mândri de obârşia lor şi harnici, care au reuşit să treacă peste istoria cu rezonanţă a locului. Pământurile satului Budeşti au aparţinut mai multor boieri, fie prin porunci domneşti, fie prin vânzare, însă numele satului a împrumutat numele boierului „Buda”, aşa cum povestesc bătrânii. Localitatea este atestată documentar în timpul lui Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti într-un hrisov prin care întăreşte Mânăstirii Cotmeana satele Bărbăteşti, Budeşti şi Cicăneşti, scutindu-le de slujbe şi dăjdii. Mai târziu, istoria spune că, „pe moşia” Budeşti se găseşte instalat Constantin Socoteanu, boier în Divanul Ţării care, împreună cu soţia sa, Stanca, au construit un conac şi ulterior biserica satului. Familia boierului Socoteanu a avut o singură fată, Bica, pe numele ei adevărat Parschiva, care se căsătoreşte cu Ion Lahovary. Acesta a ocupat mai multe funcţii în conducerea ţării, fiind prefect de Vâlcea, preşedinte al tribunalului şi, ulterior, deputat de Vâlcea. Familia Lahovary a avut mai mulţi copii. În satul Budeşti se instalează unul dintre fiii boierului Lahovary, Ionel Lahovary, care studiază la Paris, îndeplinind un timp funcţia de preşedinte al „Înaltei curţi de conturi”, după care s-a retras la moşia din Budeşti. El a avut idei democratice, construind în centrul satului, pe moşia sa o şcoală, judecătorie, primărie, dispensar şi local, iar pentru banca populară o sală pentru adunări populare înzestrată cu o scenă pentru spectacole de teatru. Pământurile comunei Budeşti a fost stăpânite numai de familiile boiereşti. Marele stăpân de pământuri Constantin Socoteanu avea în proprietate satele Budeşti, Barza şi Linia, iar familiile boierilor Rudeni deţineau satele Ruda, Bercioiu şi Bârseşti. În toată această perioadă viaţa ţăranilor a fost grea, fiind doar sclavi pe moşiile boierilor, situaţia schimbându-se abia după 23 August 1944, când în ţară s-au produs modificări profunde în sistemul social, politic şi economic al ţărănimii: „Pământul, această arhivă sentimentală a satului, adăpostitor al unor comori inestimabile ale istoriei noastre a constituit în egală măsură istorie, grădină înfloritoare şi ogor mănos. Din sevele sale îşi extrăgeau de milenii roadele neobosiţii truditori care l-au înnobilat, i-au dat trăinicie şi valenţe aparte. Hrisoavele îngălbenite de patima vremurilor apuse glăsuiesc despre acest pământ al moşilor şi strămoşilor noştri, despre livezile de pomi şi vii, despre culturile de grâu şi porumb. Locuitorii Budeştiului, harnici şi pricepuţi, au muncit pământul secole de-a rândul, fiind sclavi pe moşiile boierilor”, este de părere primarul din Budeşti, Ion Vlădulescu.