Copăceni este o aşezare străveche, cu nume simbolic, provenit din existenţa pe teritoriul localităţii a unor păduri seculare, formate din copaci uriaşi, de la care şi-a luat numele mai întâi satul, apoi comuna, pentru ca, mai târziu, de dragul locului, în timpul domnitorului Mihnea Turcitul, câteva familii de boieri să îşi ia numele de Copăceanu, din dragostea pe care o purtau pentru aceste locuri, în special pentru codrii. Pe Valea Cernei, la Copăceni locurile sunt unice, prin frumuseţea lor specifică. Ţinutul este dominat de păduri, pe care le putem întâlni pe văile pâraielor şi pe versanţii dealurilor. Vetrele celor şase sate ale comunei, situate pe podul terasei de luncă, pe versanţi şi pe interfluviile pâraielor – afluenţi ai pârâului Cerna – poartă însemne voievodale. Coastele şi culmile satelor sunt acoperite de livezi, de pomi, de meri şi pruni care, toate la un loc, dau un anumit parfum acestor locuri: „Locurile acestea udate de apele pârâului Cerna sunt încărcare de cântec şi legendă. Înălţimile lor semeţe, pădurile care le-au acoperit cu verdele lor crud în vremuri de restrişte şi linişte au fost cărăruite de cetele voievozilor. Codrul, cu copacii lui uriaşi a constituit întotdeauna casa, masa şi vatra ţăranului, dar şi locul de odihnă al vitejilor. Codrul, cu copacii lui seculari a dat nume localităţii”, ne spune primarul social-democrat Tironel Tâmplărescu.

Copăceni, aşezare cu oameni harnici

Activitatea economică de bază a locuitorilor era, cândva, reprezentată de cultivarea cerealelor, creşterea animalelor, a pomilor fructiferi, fabricarea ţuicii din prune, care reprezenta moneda de schimb la câmpie, pentru animale sau bani. Albinăritul a fost una dintre îndeletnicirile foarte vechi a localităţii, care vine din cele mai îndepărtate timpuri. Le-a fost favorabilă locuitorilor atât datorită climei, dar şi a florei diversificate, formată mai ales din plantaţii de pomi fructiferi, de salcâm şi de existenţa păşunilor şi fâneţelor. „Primele referiri scrise despre relaţia strămoşilor noştri cu albinele se găsesc în hrisoave care datează din anii 420-355 î.Hr., în care se afirmă că „hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte şi preparate din lapte şi puţină carne”. O altă ocupaţie principală a locuitorilor comunei Copăceni a fost fabricarea varului. Piatra de var era adusă cu carele de la Baia de Fier sau din comuna vecină, Stroeşti, iar apoi era zidită în varniţe şi era arsă cu lemnele care se găseau din abundenţă pe dealurile din jur. Varul ars era dus apoi cu carul cu boi sau cai în zonele de câmpie, unde avea loc trocul pentru cereale sau alte produse. O altă ocupaţie tradiţională era şi prelucrarea lemnului de familiile de rudari din localitate, care, cu multă migală, confecţionau linguri, fuse, albii sau coşuri, pe care le schimbau pentru produse agricole sau bani, în comună şi la bâlciurile din apropiere.