O atracţie importantă a localităţii Nicolae Bălcescu este complexul muzeal unde vizitatorii se întorc în timp pentru a „retrăi” clipe frumoase, alături de unul dintre reprezentanţii de marcă ai generaţiei paşoptiste, Nicolae Bălcescu.

Atestată documentar din anul 1459, comuna poartă denumirea lui Nicolae Bălcescu, iar legătura dintre aşezare şi marele om politic este una foarte strânsă. Comuna a primit numele marelui revoluţionar paşoptist în 1968, când localităţile Bălceşti şi Stoiceni s-au unit într-una singură, primind numele „Nicolae Bălcescu“. Toponimul iniţial pare să vină de la un anume boier al locului, „Bâlcu“, cel despre care legendele locului spun că ar fi fost întemeietorul aşezării.

Piatra de temelie a Conacului Bălcescu a fost pusă în 1828 de Iancu Bălcescu şi Zinca, mama lui Nicolae Bălcescu. Vechiul conac boieresc în care a locuit familia revoluţionarului Nicolae Bălcescu a fost transformat în muzeu în 1968. Construcţia, în stil brâncovenesc a demarat în 1824, dar lucrările s-au finalizat abia în 1937, întrucât au fost executate în mai multe etape. La un secol de la Revoluţia Paşoptistă, în 1948, complexul din comuna Nicolae Bălcescu a ajuns în proprietatea Ministerului Artelor. În 1968, autorităţile române au decis să transforme conacul în muzeu, aici fiind expuse peste 15.000 de bunuri, de la tablouri şi fotografii de familie până la documente vechi şi studii despre revoluţionarul paşoptist.

„Într-o zi ca cea de astăzi s-a născut în Bucureşti Nicolae Bălcescu. A devenit istoric, scriitor alături de fratele său mai mic, Barbu Bălcescu, un revoluţionar român (la Revoluţia din 1848). În 1850 încearcă sa revină în Ţara Românească, însă autorităţile nu-i permit, deşi este bolnav şi vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă şi bolnavă. Se stabileşte la Palermo, unde moare la 33 de ani de tuberculoză”, se menționează în monografia acestor locuri.