Comuna Cernişoara este aşezată pe cursul pârâului Cernişoara, în intersecţia celor două drumuri comerciale şi istorice celebre: Cerna şi Hurez, localitatea fiind un loc pitoresc, ascuns printre dealuri, cu nume de prinţesă, aşa cum o numeşte scriitorul Alexandru Vlahuţă în volumul „România pitorească”. Toate cele şapte sate de pe Valea Cernişoarei au o vechime care se pierde în trecutul îndepărtat. Locuitorii satelor Văii Cernişoara sunt oameni harnici, iubitori de frumos şi ospitalieri.

Localnicii spun că, în trecut, pentru că exista încredere în oameni, gospodarii care plecau de acasă lăsau uşa descuiată şi puneau un semn pentru vizitatori, de exemplu o mătură sau un ciomag rezemat de uşă. Până în anul 1990, Cernişoara a fost printre puţinele comune necooperativizate ale judeţului, care contribuia la creşterea prestigiului judeţului, fiind printre primele localităţi cu cei mai harnici locuitori şi participând astfel cu cantităţi record de produse la realizarea fondului de stat.

„Drumul oaselor” era ruta cărbunelui din Cernişoara

Tot în acea perioadă, existenţa cărbunelui în zona Văii Cernişoara a contribuit la dezvoltarea satelor, la construirea în fiecare sat a şcolilor şi la modernizarea drumurilor comunale. Aşa a apărut drumul, cunoscut localnicilor ca „Drumul oaselor”, drum care făcea legătura între localităţile Alunu, Berbeşti, Cernişoara, Popeşti şi Şirineasa, pe el transportându-se zilnic tone de cărbunele. Astăzi, Cernişoara este o localitate cu tineri puţini, plecaţi peste hotare, cu un număr prea mare de case părăsite, unde lacătele atârnă la porţi. Scăderea demografică drastică a populaţiei, în special la sate reprezintă, un impediment destul de grav, deoarece populaţia se micşorează în fiecare an, din cauza lipsei locurilor de muncă în sat. Din păcate, nimănui nu-i pasă de situaţia dramatică a satelor româneşti. Tinerii au încuiat casele unde şi-au trăit copilăria, unde au învăţat, iar cei plecaţi nu se mai întorc. În urma lor rămân sate pustii, case abandonate, îngropate în bălării şi cei rămaşi cu durere în suflet, pentru că Cernişoara era odată un loc „rupt din rai”.