Dacă, înainte de Revoluţie, în fiecare sat exista câte o şcoală, astăzi la Tetoiu mai funcţionează o singură şcoală, în centrul localiății, doar grădiniţele rămânând deschise. În ultimii ani, cei mai mulţi tineri au luat calea Occidentului, întorcându-se acasă doar din când în când, de dorul bunicilor. Îmbătrânirea populaţiei şi depopularea comunei se vede cel mai bine în şcoli, pentru că numărul elevilor scade an de an. Cei care termină gimnaziul se îndreaptă către liceu pentru ca, mai apoi să plece în lume, după un loc de muncă mai bine plătit, pentru că în zonă industria lipseşte cu desăvârşire, iar agricultura, ocupaţia de bază cândva este practicată astăzi doar pentru subzistenţă.

Cea mai veche şcoală înfiinţată în comună a fost şcoala din satul Tetoiu, în anul 1857, care a funcţionat la început într-un local închiriat, iar apoi, datorită numărului mare de copii, comunitatea a ridicat câte o locaţie în fiecare sat.

Povestea localităţii începe cu mult înaintea zidurilor păstrătoare de istorie şi legendă, care stau şi astăzi in picioare. Întreaga vatră a localităţii de astăzi a fost locuită încă din preistorie, fapt dovedit de arheologi şi istorici, prin cercetările efectuate.

Teritoriul de astăzi al comunei este locuit încă din Paleolitic

A fost atestat astfel faptul că în „Valea lui Greuceanu”, la Bugiulesti, a avut loc o activitate tipic umană datând din Paleolitic. În punctul Piscul Şasăi, la Eleşteul lui Guran s-au descoperit urmele unei cetăţi dacice unde s-a găsit un tezaur cu peste 140 de monede de tip Larisa greceşti şi Filip I.

Un studiu referitor la apariţia acestor monede, cauza, dar şi determinarea pentru care au apărut în localitate este destul de elocventă. Se pune în valoare potenţialului aşezării ca amplasare geografică. Comuna se află pe drumul unde se făcea pe vremuri comerţ cu civilizaţia greacă, dominantă atunci în Dobrogea, și care era interesată mai ales de sarea din aceste zone, aceasta fiind principala monedă de schimb.

Localitatea s-a încadrat foarte bine pe traseul sării de la Ocnele Mari pe Olteţ, pe unde se transporta către Dunăre atât lemnul, cât şi sarea, pe drumuri care treceau în mare parte prin Tetoiu. Cauza apariţiei acestor monede se crede că a fost comerţul intens din acea perioadă, respectiv în secolul III-lea î. Hr. În afară de asta, la Tetoiu s-au descoperit oase umane în zona Bugiuleşti care s-a constatat că au o vechime de aproximativ 1,8 – 2 milioane de ani.

În urma studierii zonei s-a stabilit de asemenea că, la vremea aceea, exista aici chiar un lac getic. Satul Ţepeşti se află la extremitatea nord – estică a fostului lac getic, unde au trăit şi elefanţii meridionalis, adică elefanţii pitici. Clima a fost în acea perioadă de tip mediteranean, care favoriza dezvoltarea acestei faune.

La Bugiuleşti, cercetătorii au scos la suprafaţă de la rămăşiţele unei girafe până la fosile de maimuţă şi urs. Descoperirea antropologilor de pe Valea Olteţului a iscat de-a lungul deceniilor o serie de controverse, dar nu din cauza fosilelor animale, ci ca urmare a scoaterii la suprafaţă a fragmentelor de os despre care s-a spus că aparţin un humanoid: omul de Bugiuleşti, prezentat drept strămoşul europenilor, în jurul căruia s-au creat numeroase legende.