În spatele bombelor şi pierderii de vieţi omeneşti asistăm, ca de fiecare dată, la un război economic, al resurselor. Putin are nevoie de Ucraina pentru resurse, pentru bani, iar americanii au nevoie în continuare de cumpărători pentru arme. Pe de altă parte chinezii înclină în favoarea Rusiei pentru că au şi ei nevoie de culoare de trecere spre pieţele occidentale, iar întreaga Europă se preface că nu vede nimic pentru că are nevoie de gazele ruseşti. Unde mai există în acest context viaţa oamenilor din Ucraina, drepturile lor fundamentale la libertate şi la proprietate, atât de mult clamate în spaţiul public? Nicăieri. Pe nimeni nu interesează victimele colaterale, atâta timp cât programul fiecărui stat este acela de a face mai mulţi bani, de a acapara resurse şi de a se lupta pentru puterea mondială. 

Până acum, măsurile adoptate împotriva cotropitorilor ruşi de toate celelalte state au fost pur şi simplu ridicole, sau au lipsit cu desăvârşire. Occidentul încă nu iese din zona de confort pentru nişte biete bombe care sunt aruncate în cealaltă parte a lumii. În aceste condiţii, de ce ar trebui să ne mirăm că mândria şi egoul lui Putin au crescut în ultimii ani până în punctul în care a crezut că este îndreptăţit să scrie istoria statelor din jurul „Mamei Rusia” cu sânge? Da, Putin este lipsit de capacitatea de a empatiza cu ceilalţi oameni, aşa cum spun analiştii şi acţionează doar din egocentrism, dar la fel sunt şi conducătorii celorlalte state, care îşi fac calcule economice ridicole, în loc să se unească pentru a marginaliza în totalitate Rusia şi a forţa astfel cu adevărat mâna preşedintelui rus să oprească de urgenţă războiul. Aşa cum arată negocierile în acest moment, cu doar câteva state mici care se implică, în timp ce restul doar privesc contemplativ de pe margine, sperând să nu deranjeze schimburile economice cu Rusia nu se va ajunge la nici un rezultat. În toată lumea apuseană şi în America bunul simţ şi inteligenţa minimală nu mai funcţionează. Şi după invazia din Georgia, din 2008 s-au petrecut evenimente asemănătoare celor de acum, la loc de cinste fiind sancţiunile economice. Au dat rezultate atât de bune încât, şase ani mai târziu Putin a invadat Ucraina, ocupând şi anexând peninsula Crimeea şi agitând apele puternic în Donbas.

Lumea nu a învăţat nimic din aceste două precedente, şi este normal să ne întrebăm la câte invazii are dreptul Putin, pentru ca politicienii occidentali să îşi deranjeze ora de masă pentru a izola cu adevărat Rusia de lumea civilizată? Atâta timp cât faci afaceri cu un ucigaş şi îl primeşti pe acesta în casă, invitându-l la masă, este clar că mesajul care i se transmite este acela că faptele lui sunt acceptabile, aşa că va continua să ucidă. 

Trăim din păcate în pandemia prostiei şi a lăcomiei excesive, iar acest război ne va forţa, din păcate, pe fiecare dintre noi să ne întoarcem la nevoile de bază şi la lucrurile cu adevărat importante pentru omenire. Pentru a supravieţui trebuie să învăţăm să consumăm doar atât cât putem produce, şi să înţelegem posibilitatea de dezvoltare a omenirii doar în măsura în care aceasta nu afectează viaţa de pe pământ. 

Preşedintele Macron este din nou cu un pas înaintea altor state, anunţând că se gândeşte serios la naţionalizarea resurselor energetice. Este o intenţie normală, în contextul în care va urma o criză cu efecte foarte greu de anticipat, şi pe termen lung. În acest timp politicienii noştri dorm în continuare pe ei, deşi România, dacă ar fi gestionată aşa cum trebuie, ar avea capacitatea de a se întreţine cu resurse proprii şi ar putea deveni în sfârşit o piesă importantă pe masa de şah a Europeni, în loc să rămână un pion numai bun de sacrificat, sau un nebun uşor controlabil.  În context regional, ţara noastră poate avea un cuvânt greu de spus, pentru simplul fapt că hoţia generalizată din ultimii ani nu a reuşit să devalizeze chiar toată bogăţia naturală a acestor meleaguri. Ne trebuie însă un conducător patriot şi hotărât, nu doar un sclav la porţile Europei, aşa cum este Iohannis şi toată gaşca din jurul său. Cu toate acestea, preşedintele român nu este singur, există parcă în jurul nostru o epidemie planetară a prostiei şi prăbuşirii spirituale şi la acest adevăr crud s-a ajuns în primul rând din cauza informatizării şi globalizării. Ne-am pierdut mai întâi empatia, apoi logica şi, în final, am ajuns să ne pierdem cu totul în această mare de oameni fără identitate, fără ţară, fără principii. Nu trebuie să ne mirăm că războiul va continua mult şi bine, în aceste condiţii.